Dragă decembrie,
Încep să devin o dobitoacă. Încep să mă uit, din nou, din cauza unei alte persoane. Încep să spun prea multe și seara să mi se facă prea dor de o îmbrățișare. Prea dor de el. Prea dependenă de vocea lui. Drept cadou de Moș Nicolae, te rog, trezește-mă și dă-mi un pumn în cap. Fă-mă să realizez ce fac și să nu mă mai inferiorizez așa. Nu e bine. Stau pe loc, și voi regreta amarnic. Ce să mai zic că mă omor de oboseală.
p.s. Mi-a zis că am o influență pozitivă asupra lui și că se simte mai bine de când vorbește cu mine. Apoi m-a întrebat ceva ce presimțeam că va urma. ''care e influența mea asupra ta? Îți fac mai mult bine sau rău?''
Nu am știut ce să spun. Am încercat să o scald. Apoi i-am zis că îmi face rău, dar totodată bine cu acel rău. Cumva s-a liniștit și nu a mai adus subiectul. Dar... Nu-mi face bine deloc. Nu înțeleg... poate e doar atenția care mi-o oferă. Poate-s chiar o proastă. Poate nu există. Poate...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu