luni, 17 martie 2014

Please... kiddo, come back. At least, you should be able to write...

Recent, în fiecare seară adorm gândindu-mă cât de plăcut ar fi ca să adorm cu cineva-n brațe. În fiecare noapte, cel puțin un vis în care dorm lângă cineva. Nu știu cine e. Îi îmbină pe toți cei care mi-au fost vreodată pe plac. Nu contează cine e. Închid ochii în fiecare seară, mă proptesc cu spatele la el, iar el își înfige nasul în părul meu, lăsându-mi înainte un sărut pe gât. Apoi mă-nconjoară cu brațele-i lungi și-mi șoptește ''Somn ușor, scumpa mea.''
Plouă afară. Seara asta, ca în multe altele, mintea mea nu mă lasă să mă gândesc că am nevoie de cineva. Seara asta îmi amintește câte am de făcut mâine, și poimâine, și ziua după, Nu tace... Îmi interzice să mă îndrăgostesc. Dar ce vorbesc? Eu nu mă pot îndrăgosti. Niciodată nu am făcut-o. Mereu mi-am pierdut capul după cineva. În rest, inima a stat deoparte. Ea nu mai e la locul ei. Am închis-o undeva... cam la 120km de aici. E îngropată la 2 metri sub pământ și zace acolo. Poți să rupi în bucăți inima oricui... se reface ea. Dar, zi-mi tu mie.... care-s șansele ca un copil să-și rupă un picior și când e mare să nu mai poată să-l folosească într-un mod corespunzător? Mă-nțelegi? Ea nu mai e așa cum trebuia să fie. Nu a mai crescut. E mică cât un purice. Nu s-a maturizat niciodată. Deaceea, căldură voi mai simți doar când sunt acolo. În rest, răceala mă cuprinde. I still fake some tears. I still fake some laughs. I still pretend I am alive. I don't know how I can be so cold... sometimes... and how can I sometimes pretend that I understand people. I really suck at everything right now... I forgot even how to write... I lost myself. What should I do?

''Enjoy your life, kid. You can find the equilibrium. I am sure, just try. Never give up. 
Now go to sleep. Tomorrow you will begin to be fine. Just close your eyes, and let it go.''

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu