Stupid girl.

I was thinking I am more than this, but I'm not. I thought I am a special one. He's just a man, what the hell I was thinking about? He has a nice masque... and well, I'm just invited at his Halloween party... Or maybe we're in Venice... We would like to have a masque all the time... And seems that I forgot mine home, but I realized it just when I went outside the castle to breath some fresh air. Of course, something died inside of me... that little baby that was trying to grow... and to make me feel alive, because of 'him'. Oh well, I never wanted a baby. Why would I want one now? Inside of me it's now the same cold as always. Let's just smile. And the lesson? Well... I'm a big big fool... I knew this even before, but now I'm pretty sure that it isn't just an impression. I was just fascinated about his smile... his words... his moves, his everything... especially his voice and his mind. Oh well... He knows that he can play with me, and probably he's proud. Hey you, let's show the entire world that you can do it! You're stronger than he thinks. You're stronger even than you thought. Believe me. The Venice Carnaval is not held every day for ever. And... seems like this night it just ended. Welcome back!




http://www.youtube.com/watch?v=yipoOY56MbM

Sleep well... little you.

Se poate să te îndrăgostești de un simplu ''somn ușor''?
Hmm... îți zic eu... se poate. Să vrei să-l auzi în fiecare seară... fix lângă urechea ta.

P.s. Încep să cred că mă las prea dusă... cred că e timpul s-o termin... probabil a fost doar un demo... un trial verson... doesn't matter. I'm strong enough.

Go, go, go!!

Vreau să reușesc. Știu că pot. Știu că sunt capabilă. Nu-i așa greu. Trebuie doar să trag de mine. Majoritatea nu se implică, asta-mi dă un plus, un pic de străduință acum, și va fi bine mai târziu. Nu e nimic la care să zici că aș renunța în cazul în care mă apuc acum de ceea ce am de făcut. Singurul lucru care are de suferit este lenea mea.

Morning feeling vs evening feeling.

"Spun că nu vreau să depind de nimeni, dar mă leg.
Spun că nu-mi pasă, dar eu îmi fac program după el.
Spun că vreau să mă caute, dar mă găsește disponibilă oricând se arată.
Wake up!"

vs

"I will uninstall the game", he said...
"We will talk again in April", he said...
"Well... i will have to forget about my free time", he said....
"You owe me a walk, next time.... maybe in June", he said...
"I have to focus on the work now", he said...

And still... she wasn't afraid... and neither she is now. She knows that he will be right there. And once again he promised her something... "See you tomorrow. Good night." She smiled and she went to sleep.
She knows that she can be independent even if she is crazy about him.
This time, he sent her a message searching for her. And she's proud. Today, she was better than she was yesterday. And Tomorrow, she will be better than today. And well, in a year since now, she will be far far away from here.

Lost... Dead and gone... Where am I?

What I'm gonna do? I'm lost....
I pretend I am cold... and whatever... but, even if every morning I am the same... in the evening, after a talk with you.... something it's really burn inside of me.... that ice is turning water... And I'm so fucked up... Every single 'sleep well', or 'good night' are just... speechless...
Wolfie... I'm just broken inside, but I trust you... Unfortunately...
Inside of me every little piece is screaming... every piece want me to give up and to forget... to give up and don't listen any of your words....
How can I be deaf if everything you do it's like a violin for my blood? If you laugh, if you smile, if you look at me... if you touch me, if you speak... well... of course... especially when you talk to me... that voice make me lose control.
Sometimes I'm just disappointed and sad... and I lose faith, but with you I smile.

I am just such an idiot...
So hate the fact that I like you...

Move!!!

Zici că vrei să îl ajungi și că vrei să fii la înățime, dar cum crezi că se va întâmpla asta? Așa peste noapte? Sau? Mișcă-te fă bine! Arată lumii că poți, arată-i lui și arată-ți ție!

I'm an incurrable romantic.

- ''Vrei ciocolată?''
- Am ciocolată, vrei?
- ''A mea e amăruie.''
- Eu m-am gândit la tine când am luat-o.
- ''Ăsta e cel mai frumos compliment pe care l-am primit. Să mă asociezi cu ciocolata... plăcerea nevinovată a fiecărui om...''

- "Drunker."
- I'm not drunker.
- "When you drink without me, you are."
- I drink just water. if you want, you have water near you.
- "You just know how to ruin it."

I will give you everything.

Random thing without knowing that he is hearing me.
- Cei care nu cer primesc mai mult.
- Eu nu ți-am cerut niciodată nimic.
- Știu. 
Than the other person said:
- Yea, I asked you for things and you gave me aids.
 - "First aids, junior. Drunken master.", he replied. 

That was just cute. And... I'm in a big trouble...  

Than we laugh... hell yea. half an hour or more, but, gosh, we really had fun. Even if it was because of me, and because I really feel good in their 'group'. And... I'm an awful person... why? Just because of him i met the other guys, and now... i just can't hear about him... Well.... i will try to be better...

Firstly...

"He trusts you and he knew that you will understand."

Well... Is it a way to start something new better than this?

To begin with...

Ei bine... astăzi am fost plăcut surprinsă de lupul meu. Ca să fac o recapitulare a sfârșitului de an, și-a petrecut mai mult de jumătate de zi împreună cu mine, jucându-ne. A fost un drăguț mai mereu și m-a binedispus continuu. Nu-mi pare rău. Chiar cred că am făcut alegerea corectă stând cu el atâtea ore pe zi, chiar renunțând puțin la mine și la tot. Însă, ca deobicei, m-a ajutat prezența lui. 
Îl așteptam în joc și nu mi-a mai răspuns. Primesc un telefon. 'Ai 15 minute să fi la Mc.'
Nu am știut cum să reacționez. Eram atât de luată prin surprindere...
Am ieșit, ne-am întâlnit, și în mare parte el a întreținut conversația. Ne-am luat ceva de mâncare și ca homeless-ii ne-am plimbat așa mâncând. I didn't care. Neither him. Mi-a explicat care sunt planurile lui de viitor și asta m-a motivat extrem de mult. De ce? Pentru că încă o dată mi-a expus punctul său de vedere în care a fi diferit îi este un avantaj. Și că va trebui practic să renunțe la el și la tot ce-i place să facă în timpul liber pentru a fi cel mai bun. Probabil a trecut o oră... cine știe. Știu doar că de la un moment dat doar îl ascultam, incapabilă să mai spun ceva. Mi-a spus iar că este un familist convins. Și că acesta este un motiv în plus pentru care trebuie să renunțe la tot ce-i exterior. Că atunci când ajunge acasă, vrea să fie 'doar al lor'. Ei bine... ăsta cu siguranță e singurul bărbat pe care-l admir... Mi-a spus că nu-i place să meargă în aceeași direcție cu toată lumea, doar pentru că așa gândește majoritatea. Și mi-a explicat ca a fi neconformist nu înseamnă că deaia că oamenii mânâncă de 3 ori pe zi, el va mânca doar o dată pentru ca să nu fie ca restul. Și am înteles cât de cât. Vrea să mă tragă după el. Nu știu dacă mi-a spus totul doar pentru a-și lua rămas bun, ori care a fost motivul. Cert e că s-a deschis în fața mea mai mult decât mă așteptam. Mi-a dat idea cu cărțile de dezvoltare personală. Ei bine... cine ghicește ce anume m-am apucat de citit mainainte? Hehe. Exact... Ceva de dezvoltare personală și inteligența emoțională.
Mi-am dat seama de un anumit lucru. Sunt mult mai matură din punctul ăsta de vedere Nu am de gând să mă sperii că va fugi. Nu cred că va fugi... și mi-a spus că i-am rămas datoare cu o plimbare... când va fi timp zicea el... prin aprilie, iunie... cine știe. Important e că nu plănuiește să plece. Și, oricare ar fi alegerile lui.... Eu îi multumesc pentru ce sunt. Și... a fost cel mai dulce 'La mulți ani' care mi s-a spus vreodată în noaptea de revelion... revelion care l-am petrecut 'împreună', până la 5 dimineața, iar de la 9 din nou... până acum.
Și, să-i mulțumesc scumpei mele prietene... care mă încurajează să fac lucrurile ca să nu regret mai târziu. Înainte să ne despărțim, l-am luat în brațe... Mă așteptam să mă cuprindă, dar nu a făcut-o, nu caut răspuns. A rămas ca de gheață lângă mine. Oare nu a vrut să-mi ofere siguranță? Nu știu...
Ei bine, mi-am început anul cu el. Va fi un an bun, și asta sunt sigură. Vreau ca până la următoarea noastră întâlnire să fiu altfel. Să vadă că am crescut. Să vadă ce pot. Și să știe că poate conta.

I promise.

Again, little conversation. Maybe the 4th?

Iată că e iar ora 1... stăteam în pat gândindu-mă la metode de a cere ceva ce vreau să obțin. Apoi, mi-am spus că nu voi adormi pentru o bună bucată de timp, așa că, de ce să nu însemnăm și acest moment printr-o postare... apoi m-am răzgândit. De ce? De frică să nu fiu banală. Iar cu aceleași povești, aceleași frustrări și aceleași tâmpenii fără nici un rezultat, fără nicio acțiune. Ei bine, aici, aici e locul meu; aici e lumea mea, aici pot scrie ce vreau; e mintea mea transpusă pe o foaie electronică probabil veșnică.

• Ei bine... știi ce? Adevărul e că m-am săturat. 
• De ce anume?
• De faptul că mă ascund, că prefer să nu fiu banală și prostească decât să fiu eu.
• Și...?
• Și? Păi nu am de gând să mai refuz nimic, ba din contră, să mă întrec pe mine însămi și să nu îmi mai permit să nu cer de frică să fiu refuzată.
• Da... ai mai zis-o.
• Da. Niciodată atât de hotărâtă. Nu am de ce să mă tem. Mi-am dat seama că ultimamente folosesc 'mi-e frică' tot mai des. Și nu e corect, nu e bine și nu mă ajută. 
• Să te cred?
• Ei bine, fă ce vrei, dar fii cu ochii pe mine! Eu pot! Eu voi veni deodată cu acest 'an nou', cu o nouă schimbare, ca deobicei. Și nu deaceea că e anul nou, ci deaia pentru că e mâine și pentru că în noaptea asta nu pot schimba nimic. Am judecat destul situația. Știu pașii. Și încă ceva, de ce să-mi fie rușine? Greșesc, e adevărat, mă bâlbâi, dar ce? Ne-am născut învățați? Ei bine, nu-mi pasă daca unii s-au născut așa. Eu învâț. Eu așa sunt. Sunt capabilă de mult mai multe decât unul care s-a născut cu acest 'învățământ'.

Searching for an identity...

Well, ieri dimineață se răvrâtea ceva în ea, ceva pur și simplu nu vroia să mai accepte faptul că iubește să-l asculte. Ei îi e frică de faptul că poate lasă prea mult după el, nu-i refuză mai nimic, și e tot timpul disponibilă. E lame, nu? Apoi, căutând drumul către independență, caută metode de a fii puțin mai delăsătoare. Următorul gând? ''Sunteți prieteni, iar prietenii se ajută, de ce i-ai refuza ceva? De ce te-ai purta altfel decât l-ai obișnui?''
Totul i s-a dat totuși peste cap de îndată ce i-a auzit vocea... De ce vocea lui poate să aibă atâta putere și atâta blândețe pentru ea?

- Du-te la culcare! Spune ea răutăcioasă... cumva vrând doar să-l mai audă, să mai scoată vreun cuvânt de la el.
- Mă duc. Îți dau exemplu de executare. Pe mâine.
- Pe mâine.
(secunde...)
- Noapte bună, spune ea cu o voce de copil, ceva mai puțin răutăcioasă acum.
După câteva secunde în care ea crede că nu va mai spune nimic, el răspunde:
- El: -Somn ușor, cu cea mai dulce și blândă voce posibilă.
Ea își mușcă buza ușor și se rezumă la a tăcea.

Ce mi-am amintit? ''Pe mâine' este cea mai frumosă promisiune'....

Yours. It's written in my blood. *

E o zi friguroasă, încă nu știu ce m-a apucat să ies acum afară... nu am mai ieșit de mult la o plimbare, singură... în liniște, să pot gândi puțin. A nins puțin zilele trecute, ceea ce-mi clătește puțin ochii de tot negrul ce l-am văzut zilele astea. Mă îndrept spre locul meu obișnuit...  Ies de pe potecă și trec de primul copac, de al doilea, și tot așa mă afund în inima pădurii. Ca deobicei, cățeii dau târcoale prin capul locului, și nu-mi fac griji, ba din contră, ei mă apără. Undeva, la mile depărtare, pierdută în capul meu, mă trezește o senzație ciudată și pătrunzătoare... parcă cineva mă împunge cu sentimentele lui. Mă uit în jur... doar alb... doar pur, doar liniște... Observ niște pași de cățel, tocmai călcând pe ei...  Și curiozitatea mă trage să văd unde se îndreaptă. Mă doare capul de mor... nu mai aud nimic. Mă opresc și parcă aș vrea să mi-l smulg... Ce am? Știind că nu voi putea continua plimbarea, mă uit resemnată în direcția pașilor. Mă opresc brusc și realizez că văzusem o pată-n zăpadă. Sentimentele pe care le simt sunt tot mai puternice și capul îmi zvâcnește nebunesc.... Fug într-acolo de îndată ce-mi dau seama că sub pătura albă era un căine. Încep a-l dezveli și observ că-i rănit... însă nu vrea să mă lase să-l văd... nu vrea să mă lase să văd cât de grave sunt și dacă are nevoie de ajutorul meu. Încerc a-l ridica, însă nu mă ajută deloc... nu vrea să mă lase?! Se lasă greu astfel încât să nu-l pot ajuta. Atunci mă întind lângă el la fel de încăpățânată... el rămâne uimit și se face că nu-i pasă... Cu toate că îngheț de frig.. nu vreau să-l las singur, vreau să-l duc acasă, să-l pansez și să mă asigur că poate umbla, apoi, chiar dacă aș muri de dor, dacă asta vrea, îl las să plece.

Cu o ultimă încercare și cu mâinile înghețate încerc să-l ridic dar mă dă deoparte, dă cu ghearele după mine. 

- Haide scumpule, ridica-te.

- 'mmmmdfmdmfmmm....'

- Haaaai!

- 'Mnnmm...'

Nu, pur și simplu nu-l pot clinti. Vag îmi dau seama că m-am zgăriat în vreo crenguță în timp ce încercam să-l ridic. 

- Ei bine, cu tine rămân, îi spun în șoaptă și apoi șimt cum mă dezmiardă cu limba lungă.

***

Era vânătă de frig deja... 'De ce trebuie să fii așa încăpâțânată? Cu ce te ajută? Termină odată!' Aș fi urlat la ea... dar nu mă înțelegea. Tot ce putea auzi era un schelăit de lup... 'Ce mă fac cu tine, micuțo'?' Ce mă fac cu ea?... SUNT LEGAT, ÎNȚELEGE-MĂ, TE ROG! Te rog.... ridică-te, pleacă, lasă-mă. Nu am nimic. 

Încerc să o ridic de pe mine și în această încercare o zgării pe deget. Ea oftează, dar nici nu se uită la rana care sângera... Ce mă fac cu ea?

***

Ce durere de cap...  ce amorțeală. Ce vis ciudat.... Lupul mi-e mereu în vise... Cine e el? De ce-l caut continuu? Ce vrea de la mine? .... Ce se întâmplă? 

Mă duc la baie și îmi văd fața adormită și obosită-n oglindă... îmi dau o suviță aiurită de pe fată. Mirată văd un siroi vechi de sânge pe inelarul de la mâna stângă....

No chance, colega'...

Poate e amuzant, poate a fost o prostie. Însă am siguranța că am învățat ceva. Un coleg a vrut să mă răsplătească pentru că îl ajutasem cu ceva... și m-am ales cu un 'masaj'... la început părea să fie doar aia... dar, după, vin, săruturi pe gât și alte alea... normal că nu s-a întâmplat, îmi povestea ce urma să facă.. ei bine, apoi s-a mirat când i-am dezvăluit că mi-am dat aprobarea doar pentru masaj... și a rămas surprins...
Ceea ce am învățat este că, în primul rând un băiat care merită nu mă va lua niciodată așa, și în al doilea rând băiatul care va merita, va știi cum să mă ia chiar dacă voi părea dificilă. Amandouă se anulează și completează una pe cealaltă. Dacă el va știi cum să mă ia, nu va acționa așa, și chiar dacă eu voi fi reticentă, va știi cum să se comporte. Oh well, e la mintea cocoșului, dar trebuie să o pățești să fi sigur.

I am strong.

Mă uit în spate, controlez postările.... controlez în mintea mea... am fost mereu așa de înnebunită după tine? M-am săturat să văd postări siropoase, postări în care mulțumesc și în care tânjesc după ceva ce nu e/nu mai e al meu. M-am plâns atâta, despre unul, despre altul... 2 dintre ei au rolul principal... și vreau să mă țin minte și peste ani, să știu ce am avut încap... însă, nu mai vreau să mă plâng. I am strong.

''Dragostea nu moare'', scrise un mare autor. Am citit cartea când eram de-o șchioapă, fară să îmțeleg prea multe, iar citind-o a IIa oară acum un an, crezând că am înțeles cartea...
Azi de dimineață m-am trezit cu el în cap. Apoi am văzut că-mi lăsase un mesaj aseară. Cu asta și-a asigurat atenția mea pe toată durata zilei. Dar am încercat să nu bag în seama nimic din ceea ce simțeam, aminteam sau vroiam. Am intrat în baie. Ceva din acea baie îmi amintea de noi. De data aceea la el acasă. De zilele acelea, de tot. Nu, nu iar... De ce mă chinui așa? Crezând că pot să-mi distrag atenția, am început să replanific ziua în curs. M-am gândit la tipul pe care credeam că-l plac, dar amintirea vie și geloasă a pufuletului nu m-a lăsat să mă gândesc la altcineva. Mi-a luat fața în mâini și m-a pus să mă gândesc doar la el... minute întregi. Gândindu-mă la ce-i spusesem cu luni înainte, când îmi spusese că s-a terminat, când se întorsese și ne-a luat totul pe nepregătite, când i-am spus să nu mă rănească, când l-am rănit eu pe el. Când totul ne-a vrut împreună, sau a fost o încercare, pe care niciunul nu am reușit să o trecem. M-am gândit la tot ce gândeam și de ce-mi spuneam că nu-l mai vreau pe el... și cu faptul că într-adevăr nu este ceea ce-mi doresc, din vreo 2 puncte de vedere destul de importante, în rest, este mai mult decât perfect. Fixând în mintea mea o eventuală reîntâlnire - mai mult sau mai puțin apropiată, dar inevitabilă - m-am întrebat ce se va întâmpla. Și am realizat că oricât l-aș fi rănit, oricât nu ar fi el cel de care aș avea nevoie, oricât de dor ne-ar fi fost unul de altul, oricât și orice ar fi, ne-am iubit. Aș fi tentată să spun că din păcate, ne-am iubit... dar o zic dintr-un singur motiv: va fi ceva mereu cu noi. Mereu ne vom iubi, indiferent de ceea ce se va întâmpla. E adevărat, și supărarea își are rol în povestea asta... însă... uneori cred că sunt lucruri mai importante decât mândria... și asta poate că o spun pentru că eu sunt cea care a greșit... și nu-s eu cea care trebuie să-l iert pe el... ci amândoi trebuie încă să iertăn persoana mea stupidă. Cumva, sper doar să fac alegerile bune în ceea ce urmează. Am să mă bazez pe raționalitate... iar dacă nu e asta ceea ce reprezintă alegerile făcute, atunci vizionarea de cauză-efect, înainte de a acționa. Ăsta e un plan demn de 2014.

I don't understand. Is something wrong? Why i am looking for him? What does him something worth fighting for? Who's him? Who am I? I felt so good when i knew that I will have to gave him a gift... well, I will be his Secret Santa... Hei Santa, what would you do? What are you thinking about? Will you choose the right thing? Will you play fair? Are you sure that he's really the way he seems? Uhm, girl, take care, don't fall, you're already on broken pieces... I think that for the moment it's enough... After all, it's winter, it's cold... It's normal to be cold... let the things in the way they are... maybe one day everything will be fine... but, leave him alone... even if he plots you... so much. I can feel the cold of your body, the cold in you breath, in your mind, and even in your eyes... stay strong...

Niciodată nu înțeleg ce se întâmplă cu mine când vorbesc cu el la telefon... atât de gălăgioasă, atâta râs, și nu mă pot abține... plus că mă dau în petec mai mereu... e imposibil să zic prostii mereu... dar râde... râdem mereu împreună din cauza a ceva... deobicei din cauza mea, dar asta-i partea a 2a.

Who's the frozen one? *

''Mi se invarte o vaga idee, da n-am cum s-o materializez.''
 Care-i legătura dintre tine și animalele care-ți plac? Sau luna în care te-ai născut? Sau mediul în care te simți întreagă? Ai prefera să mori arsă sau înghețată? Duc toate la aceeași trăsătură/adjectiv/calitate? La 'rece'? Sau mai ales la 'înghețat'? Hmmm... îmi amintesc când îmi povestise:
''Eu eram fiica reginii gheții... iar tatăl meu era vântul... Mama era mereu ocupată... avea un regat de condus... Tata, el... 'Vântul', dispărea mereu... Îl simțeam uneori, printr-o adiere, printr-un suflu în pletele mele. Dar el, el mi-a fost mereu alături. Chiar și acum, în timp ce povestesc, știu că o particulă din el este aici, deaceea zâmbesc mereu, să știu că se poate sprijini pe obrazul meu. Dar, cu toate că eram fiica 'Ei, am crescut singură... niciodată lumea nu m-a plăcut pentru ce eram... ci doar pentru cine. Am ales să-mi petrec timpul cu un pinguin si cu un lup... Ei, ei obișnuiau să mă țină cu ei. Era foarte frig în ținut, și în ciuda originilor mele... eu nu eram așa... mie îmi era uneori frig... dar ei au fost mereu lângă mine să mă încălzească. Sincer, nu mai știu... a fost de mult, eu am murit de câteva ori... iar acum, mă pot rezuma doar la a iubi orice lup... oricât de singuratic s-ar crede, și să plac pinguinii... în speranța că într-o zi îi voi întâlni pe dragii mei. 
Se-nțelege... lupul... da, singuraticul, a ajuns să fie cel pe care l-am iubit... a fost cel care a dezvoltat instinctele primare în mine. Nu te-ncrede, privește și sari doar când ești sigur și... n-ai nevoie de haită ca să poți să te dezvolți. Ești unică. Ține minte că ai avut un lup lângă tine, iar oriunde vei merge, nu-ți vei aminti numele meu, vei știi doar că eu ți-am curmat calea, eu ți-am spus încotro să o apuci. Caută-mă, dar nu mă vei găsi. Eu sunt aici, și în oricare el, mă vei vedea pe mine. Eu sunt acolo unde ti-e sufletul. Iar pe 'el', eu îl voi alege... va avea calitățile necesare: va fi un singuratic, dar când vei avea nevoie de el, va fi fidel. Nu-și va împărtăși gândurile, dar te va iubi și ar putea să te lase să crezi ceva greșit decât să recunoască. Dar nu te minți, tu nu ești un lup, tu vei iubi unul.'
Da. nu știu ce s-a întâmplat... dar, asta e tot ce-mi amintesc... au fost ani buni... eram mare deja pe vremea aia... însă acum, țin minte cuvintele lui... și l-am găsit și pe 'alfa' de care zicea el... iubesc recele, și eu la rându-mi sunt rece. Eman căldură pentru ceilalți, așa cum o făcuseră pritenii mei, dar înauntru... a rămas răceala aceea infernală... ''