Ieri tot ce vroiam era să înmuguresc deodată cu copacii. Ieri vroiam să răsar și eu în fiecare dimineață la fel de proaspătă precum soarele. Ieri eram sigură pe mine și zâmbeam mereu. Ieri aveam nevoie de oameni alături.
Azi tot ceea ce-mi doresc e să se răcească și să-nghețe tot pustiul din mine, să nu poată rătăci, să nu poată răspândi, aceeași durere ce-o simt acum. Nu știu ce s-a întâmplat, mă pierd tare de tot. Azi nu mai am nevoie de nimeni. Oricine poate să mă dezghețe, mi s-a demonstrat deja... Dar nu oricine mă poate ține caldă. E bun așa. Azi vreau să fiu singură. Azi vreau să dorm.

I say that I'm dead inside. I really pretend it. But... last few days I really felt that I need someone. Just to hug me and my broken pieces. Once in a while... I want to feel warm instead of totally cold.

Please... kiddo, come back. At least, you should be able to write...

Recent, în fiecare seară adorm gândindu-mă cât de plăcut ar fi ca să adorm cu cineva-n brațe. În fiecare noapte, cel puțin un vis în care dorm lângă cineva. Nu știu cine e. Îi îmbină pe toți cei care mi-au fost vreodată pe plac. Nu contează cine e. Închid ochii în fiecare seară, mă proptesc cu spatele la el, iar el își înfige nasul în părul meu, lăsându-mi înainte un sărut pe gât. Apoi mă-nconjoară cu brațele-i lungi și-mi șoptește ''Somn ușor, scumpa mea.''
Plouă afară. Seara asta, ca în multe altele, mintea mea nu mă lasă să mă gândesc că am nevoie de cineva. Seara asta îmi amintește câte am de făcut mâine, și poimâine, și ziua după, Nu tace... Îmi interzice să mă îndrăgostesc. Dar ce vorbesc? Eu nu mă pot îndrăgosti. Niciodată nu am făcut-o. Mereu mi-am pierdut capul după cineva. În rest, inima a stat deoparte. Ea nu mai e la locul ei. Am închis-o undeva... cam la 120km de aici. E îngropată la 2 metri sub pământ și zace acolo. Poți să rupi în bucăți inima oricui... se reface ea. Dar, zi-mi tu mie.... care-s șansele ca un copil să-și rupă un picior și când e mare să nu mai poată să-l folosească într-un mod corespunzător? Mă-nțelegi? Ea nu mai e așa cum trebuia să fie. Nu a mai crescut. E mică cât un purice. Nu s-a maturizat niciodată. Deaceea, căldură voi mai simți doar când sunt acolo. În rest, răceala mă cuprinde. I still fake some tears. I still fake some laughs. I still pretend I am alive. I don't know how I can be so cold... sometimes... and how can I sometimes pretend that I understand people. I really suck at everything right now... I forgot even how to write... I lost myself. What should I do?

''Enjoy your life, kid. You can find the equilibrium. I am sure, just try. Never give up. 
Now go to sleep. Tomorrow you will begin to be fine. Just close your eyes, and let it go.''

Dead inside??

Am lipsit. De ce? Pentru că reușisem să mă mint. Reușisem să cred că sunt bine și că lucrurile merg mai bine ca oricând. Este o buburuză ascunsă-n mine care mereu gândește pozitiv, mereu vede lucrurile bune, iar care în acest moment nu vrea să mă lase să scriu chestile pesimiste pe care urmează să le scriu. Mă supără că nu mă lasă să am momentele mele de slăbiciune și că mă ceartă mereu să fiu fericită. Ei bine... zilele astea am realizat că nu sunt atâta de bine. Am realizat că am o gaură imensă în mine. Vid imens pe care buburuza a fost capabilă să o ascundă de mine. Nu știam că mai există atâta nefericire și tăcere în mine. A apărut un copiluț care mi-a spus cât de mult mă apreciază și cât de mult mă place. Am vorbit ore întregi. Ore în care îmi doream să fiu la el în brațe, ore în care m-a făcut să uit de lupul meu, ore în care mă simțeam tânără și demnă de iubit. Ei bine... gândul de azi? Descoperirea zilei? Întrebarea cu care m-am trezit în cap? De ce avem nevoie să iubim? E fără sens, e lipsit de orice sfârșit bun. De ce m-aș apropia de cineva?
Am nevoie să fug. Să fiu iar departe de toată lumea. Am impresia că nu reacționez bine la absolut nimic. Ceva nu e bine... Tind să vreau să mă izolez de toată lumea. Urlă singurătatea-n mine... însă știu că nici nu aș putea ține pe cineva lângă mine. Mă simt atât de pierdută. Chiar și când l-am văzut pe lup... simțeam că mă prefac... și totuși... ce-i cu mine?

What's yours?

Fiecare-și are gândul ascuns... fiecare-și are mintea murdară... iar fiecare-și are secretul devastator.
Care ar fi acel gând al tău? Ce ai putea spune cuiva, astfel încât momentul următor să se stingă vreo urmă de fericire în ochii lui, astfel încât să facă un pas imediat în parte opusă ție? Ce ai putea să-mi spui mie? Cu ce ai putea să mă sperii mai tare decât aș putea să te sperii eu? Nu ai nimic, crede-mă. Sunt o criminală, sună dramatic, hă? E așa, și o vei vedea cu ochii tăi. Aparențele înșeală... amarnic.



Da, ei bine... ce să spun, hă? Vina a venit peste mine, nu o dată, nu de două... nu o noapte, sau nu două... ani de zile, nopți de-a rândul. O făcusem, da? Se întâmplase, dar ce înțelegeam eu? Uite că acum, prima oară dupa 12 ani, nu mă mai cert. Prima oară dupa 12 ani, conștiința mea tace. Prima oară după 12 ani, îmi doresc ca cineva să moară.

I wish it wasn't true.

Ai fost vreodată tras în jos de esențialități? Te-ai enervat vreodată că poți să faci orice, absolut orice, înafară de a schimba persoana de lângă tine? Și nu orice persoană, persoane.... persoane de care nu poți să te lipsești. Persoane care se presupune că te susțin și că te ajută mereu. Dar... dacă ai simți că ești peste puterea lor.... dacă ai simți că nu mai vrei să fi tras în jos și că nu ajungi la nicio concluzie cu ei? Ce zici de asta? Dacă ai vrea să vezi partea egoistă a situației... Dacă nu ai mai vrea să vezi gunoiul atârnând cu zilele în bucătărie lângă chiuvetă? Dacă ai vrea să mai vezi buda curățată? Dacă ai vrea să nu mai auzi în casa ta '''ce pula mea?!''. Dacă nu ai vrea să fie aragazul murdar cu toate prostiile săptămâni întregi? Dacă ai vrea să nu pută a căcat de mâță mereu în hol? Dacă ai vrea să închizi ochii și să schimbi totul într-o secundă?
Ți se pretinde să găsești soluții... de ce tu? Pentru că ei văd că poți. Eu știu că ții la ei... însă.... recunoaște, în adânc, știi că te-ai descurca mai bine singură....
Cu toate astea, te sfătuiesc, singura modalitate este să continui să zâmbești. Fă-o și vei avea de câștigat. Poți, continuă. Nimic nu te va da jos, îți promit!

Cum ar fi daca?

Cum ar fi dacă nu ar fi iarnă în viața noastră din când în când? Ce ne-am face fără apusuri, fără seri reci, fără dorul unei îmbrățișări sau fără dorul unui sărut pe frunte? Ce ne-am face dăcă nu ne-am da seama că a fi singur nu e ceva rău, sau că uneori trebuie să fim pregătiți să primim pe cineva în viața noastră, pe cât trebuie să fim pregătiți să și lăsăm pe cineva să plece? Cum ar fi dacă nu am fi petrecut nicio seară singuri în pat, fiindu-ne dor de o răsuflare caldă pe gât? Cum ar fi dacă n-am avea un suflet mic și pur care să ne ia prin surpridere cu un bulgăr în spate? Cum ar fi dacă nu ne-am bucura de frig în așteptarea căldurii. Nu țin minte ultima dată când m-am simțit bine în brațele cuiva, însă dacă am învățat ceva, e faptul că nu are rost să ne grăbim. Azi toată lumea se grăbește. Al meu suflet pereche e undeva, colindând, liniștit ca și mine.

Never let it go! Fight for it!

K-k-keep on going! I have no limits. I will have everything I want to. I think it's the first time I really realize that I can do things... It's enough to want it and we can do anything. We're some kind of pure power. X-man can hide. We're just super-super people. We're able of everything.
People, go for your dreams! You can do it. I promise!

Vic.... wait for it... tory!

Azi dimineață mă ofticasem, apoi i-am spus ce să învețe până o oră mai târziu. Mă ofticasem iar. Văzusem că nu are chef să îl ajut... că nu vrea să îi întind o mână. I-am spus că e totul ok, și că poate să-mi spună adevărul, că se descurcă fară mine. N-am așteptat să-mi răspundă, să nu îl pun într-o situație aiurea. Mi-am oferit disponibilitatea în continuare, în cazul în care se mai răzgândea. Speram, undeva, în mine să îmi spună că vrea să-l ajut pe moment. Dar nu a făcut-o. Mi-a mulțumit. Atât. Normal că toată ziua nu am mai avut chef să învăț.
Acum 2 minutele, însă, am avut parte de o mică surpriză.
El (vorbind despre ce îi spusesem dimineața să învețe): ''Nu știu unde să le găsesc. Citesc de pe net despre ele?''
God... ego-ul meu a fost mângâiat la maxim. Și... mă conving tot mai mult că expresia ''Cu răbdarea treci și marea.'' mi se potrivește tot mai mult. Fiind o fire impulsivă.... acesta e cel mai bun sfat pe care îl pot primi. Până la urmă, victoria e mai dulce când o câștigi pe merit.

Bro... let's rule the world together.

E a cine știe câta dimineață consecutivă, în care mă trezesc abătută, fără să mai știu ce sa fac. Dimineață în care sunt scârbită de lumea din jurul meu. Dimineață în care sunt tot mai hotărâtă că eu trebuie să mă ridic, și să mă salvez pe mine, și pe micuțul meu. El e singura șansă... în rest, sunt atâta de supărată pe restul... Nu e degeaba când ținem teorii și noi nu facem nimic în privința asta? Nu e degeaba când certăm, dar noi continuăm să ne purtăm aiurea? Cine suntem noi să poruncim și să ne așteptăm ca lumea să ne asculte... tocmai pe noi. De ce? De ce ne comportăm ca niște animale sălbatice... a devenit atâta de comun și obișnuit să înjuri în fața copilului tău... nu mai vreau să aud nimic din toate astea... Promit. Îmi promit mie și piticului, că mă ridic pentru noi. Că noi o să ajungem sus. Amândoi. Împreună. Restul nu mai contează, și nici nu mai am nevoie de ajutorul nimănui. Eu și el. Nu am de gând să îl mai las cu voi... nu-l meritați... stricați totul din el.... nu vă mai cunosc....

sick of you... people... all of you.

Ai simțit vreodată că nu faci parte din singurul loc din care trebuia să aparții? Lucrurile se schimbă atât de repede și uneori se înrăutățesc atât de mult... Uneori ai vrea doar să fugi... cât mai departe... sau poate dar în niște brațe care să te țină strâns și simți răsuflarea lui pe creștetul capului și doar bătaia inimii lui...

foolish... once again. just leave me alone.

Cum dumnezeu putem să ne îndrăgostim de un zâmbet? După o conversație.. după o atingere? După o simplă privire în timp ce-ți spune ''Cu plăcere.'' De ce ar zâmbi și s-ar uita în ochii tăi spunând asta? Aparențe... cap prost care se aprinde după fiecare atenție.

Tired... stupid people...

Sunt atât de sătulă de tot ce se întâmplă în jur... atâta prostie... atâta nepăsare... nu mai știu cum să întorc capul pentru că văd ceva aiurea... De ce lumea așa rea? De ce nu putem fi mai uniți? E așa frumos să faci rău? Ce simți când faci rău intenționat zilnic? Nu mai vreau... Minciună, răutate, prostie, ignoranță....
Tu zâmbește-le... pretinde că ești bine și că ești mereu dispusă... nimănui nu prea îi pasă... iar celor care le pasă, fă-le un bine și fi binedispusă și puternică pentru ei. Au nevoie de tine să fii tare și să le fi aproape.

I'm just tired...

Stupid girl.

I was thinking I am more than this, but I'm not. I thought I am a special one. He's just a man, what the hell I was thinking about? He has a nice masque... and well, I'm just invited at his Halloween party... Or maybe we're in Venice... We would like to have a masque all the time... And seems that I forgot mine home, but I realized it just when I went outside the castle to breath some fresh air. Of course, something died inside of me... that little baby that was trying to grow... and to make me feel alive, because of 'him'. Oh well, I never wanted a baby. Why would I want one now? Inside of me it's now the same cold as always. Let's just smile. And the lesson? Well... I'm a big big fool... I knew this even before, but now I'm pretty sure that it isn't just an impression. I was just fascinated about his smile... his words... his moves, his everything... especially his voice and his mind. Oh well... He knows that he can play with me, and probably he's proud. Hey you, let's show the entire world that you can do it! You're stronger than he thinks. You're stronger even than you thought. Believe me. The Venice Carnaval is not held every day for ever. And... seems like this night it just ended. Welcome back!




http://www.youtube.com/watch?v=yipoOY56MbM

Sleep well... little you.

Se poate să te îndrăgostești de un simplu ''somn ușor''?
Hmm... îți zic eu... se poate. Să vrei să-l auzi în fiecare seară... fix lângă urechea ta.

P.s. Încep să cred că mă las prea dusă... cred că e timpul s-o termin... probabil a fost doar un demo... un trial verson... doesn't matter. I'm strong enough.

Go, go, go!!

Vreau să reușesc. Știu că pot. Știu că sunt capabilă. Nu-i așa greu. Trebuie doar să trag de mine. Majoritatea nu se implică, asta-mi dă un plus, un pic de străduință acum, și va fi bine mai târziu. Nu e nimic la care să zici că aș renunța în cazul în care mă apuc acum de ceea ce am de făcut. Singurul lucru care are de suferit este lenea mea.

Morning feeling vs evening feeling.

"Spun că nu vreau să depind de nimeni, dar mă leg.
Spun că nu-mi pasă, dar eu îmi fac program după el.
Spun că vreau să mă caute, dar mă găsește disponibilă oricând se arată.
Wake up!"

vs

"I will uninstall the game", he said...
"We will talk again in April", he said...
"Well... i will have to forget about my free time", he said....
"You owe me a walk, next time.... maybe in June", he said...
"I have to focus on the work now", he said...

And still... she wasn't afraid... and neither she is now. She knows that he will be right there. And once again he promised her something... "See you tomorrow. Good night." She smiled and she went to sleep.
She knows that she can be independent even if she is crazy about him.
This time, he sent her a message searching for her. And she's proud. Today, she was better than she was yesterday. And Tomorrow, she will be better than today. And well, in a year since now, she will be far far away from here.

Lost... Dead and gone... Where am I?

What I'm gonna do? I'm lost....
I pretend I am cold... and whatever... but, even if every morning I am the same... in the evening, after a talk with you.... something it's really burn inside of me.... that ice is turning water... And I'm so fucked up... Every single 'sleep well', or 'good night' are just... speechless...
Wolfie... I'm just broken inside, but I trust you... Unfortunately...
Inside of me every little piece is screaming... every piece want me to give up and to forget... to give up and don't listen any of your words....
How can I be deaf if everything you do it's like a violin for my blood? If you laugh, if you smile, if you look at me... if you touch me, if you speak... well... of course... especially when you talk to me... that voice make me lose control.
Sometimes I'm just disappointed and sad... and I lose faith, but with you I smile.

I am just such an idiot...
So hate the fact that I like you...

Move!!!

Zici că vrei să îl ajungi și că vrei să fii la înățime, dar cum crezi că se va întâmpla asta? Așa peste noapte? Sau? Mișcă-te fă bine! Arată lumii că poți, arată-i lui și arată-ți ție!

I'm an incurrable romantic.

- ''Vrei ciocolată?''
- Am ciocolată, vrei?
- ''A mea e amăruie.''
- Eu m-am gândit la tine când am luat-o.
- ''Ăsta e cel mai frumos compliment pe care l-am primit. Să mă asociezi cu ciocolata... plăcerea nevinovată a fiecărui om...''

- "Drunker."
- I'm not drunker.
- "When you drink without me, you are."
- I drink just water. if you want, you have water near you.
- "You just know how to ruin it."