[...]
''Ok, atunci te sun când plec către casă și tu-mi spui ora exactă.''
''Ce bine ne înțelegem. Exact cum preferam.''

''Alo, hei, ai fost ironic?''
''Nu, categoric nu. Mi-este perfect asa.''


Două ore mai târziu, îl sun. Ne întâlnim în fața blocului lui. Îi dau CD-ul:
''Închide ochii și întinde mâna.''
''Nu.''
''Te rog...?'' apoi el își închide ochii. ''Te rog să nu-i deschizi până nu îți zic.'' El dechide un ochi, neîncrezător, o privește, apoi îl închide la loc. ''Ok.''
Ea îi pune în mână o punguță de hârtie, călduță. ''Nu-ți deschide ochii, da?''
Ea fuge câțiva pași mai încolo. Îi spune să-i deschidă, apoi îl salută și se pornește spre casă.

Brr Brr Brr..

Alo? Da?
Te rog să vii înapoi.
Nu. Nu vreau să vin.
Te rog?
Nu vreau să mi-o dai înapoi.
Vino.
Ok...

Se duce către locul unde l-a abandonat. Momentul următor o prinde în brațe și o strânge tare. Se trage și se uită la ea, ''Mulțumesc pentru felia de pizza. Să nu mai pleci așa. Niciodată.''
Acum e el acela care pleacă și o lasă gură căscată.


-știm cu toții că nu așa s-a întâmplat... a fost doar visul ei în timp ce mergea cu nenorocitul ăla de tramvai roz.-

''o să încerc să mă calmez până ajung acasă.''
''Nu-ți stă bine serioasă.''
''Dar nici așa zvăpăiată...''
Mie îmi place. 
''Atunci o să văd eu ce stare o să dobândesc până ajung acasă.'' [Cu aceeași tonalitate dar cu inima bubuind de bucurie. Doamne... Mi-ai făcut ziua mai bună.]

I feel like I'm falling... I just cannot stop admiring him... I just... want to hug him any moment and I know I act childish when I talk with him, but how to act nomally when he's givin' you all that attention? When he's just that cute, and when he listen to you, when he finally give his opinion about your choices, about your everything. I just cannot forget him, I think about him every moment... day... and, specially night... nothing porno. I just dream about how he's hugging me, about how brother is he to me, and about what a lil' girl am I when he's around. Thank you for being here. For changing me. For accepting me. For kinda being a lil' friend.

Sunt toate alegeri... noi suntem alegerile, și noi reprezentăm alegerile. Alegere a fost și momentul în care-mi doream să îi spun ceva, orice, să-l iau măcar în brațe și să-i spun cât de mult mi-a plăcut experiența asta, și m-am rezumat la un ''ne mai vedem''. A făcut la fel... însă a stat cu spatele la mine ca și cum nu vroia să accepte că plec. Zi-mi ce să interpretez? Ce să cred? Mi-ai oferit posibilitatea de a mă întoarce la tine în orice moment... o voi face?

Presimt că mult timp ceva din mine va urla după tine... sper doar să treacă.

It wasn't a dream... it was a memory... *

Mă văd aici, cu o foaie albă în față. Ce ar trebui să scriu? Ar trebui să îmi permit să mă plâng sau să mă apreciez pentru realizările mele? De ce am devenit realistă? De ce prefer să nu mă gândesc la cineva, respectând faptul că are prietenă? De ce naiba nu-mi mai permit să visez? De ce am luat totul așa în serios?  Mi-e cumva să spun că plac pentru că e luat... e greu să mă gândesc cum e teleportat dintr-o eră cu Gentlemen și Ladies? Dacă aș afla că e vampir? Că de fapt el e același gentleman din secolul trecut. Cel care l-am întâlnit cu mulți ani înainte la un bal mascat? Același par de un negru perfect, aceleași maniere și cu o mască care-i acoperea ochii negrii și adânci. Cred că ochii i-am recunoscut în primul moment... m-a trecut un fior și mi-am amintit când ea l-a văzut prima dată cu un pahar de vin roșu. Probabil să fii fost undeva prin Franța acum mulți ani... ea era frumoasă, într-o rochie minunată, cu buclele-i coborând pe spatele-i drept. Reușise să-și facă rău la gleznă. El, parcă o urmărea, pentru că în momentul următor, era la brațul ei: 'Mademoiselle', a spus el. Și a însoțit-o până la o calească. Tăcut a ridicat-o și a așezat-o. Ea era parcă într-o stare de transă, nu știa nimic, nu înțelegea unde era. Amețită, aude: 'tout ira bien, Oceane'. și apoi o răsuflare pe umărul ei gol. El încă aplecat la urechea ei, șimte-i în răsuflarea-i dulce otrava care probabil îi fusese pusă în băutură.... doar era una dintre cele mai frumoase și dorite domnișoare...

Apoi ceasul sună... și o trezește. De acolo cunoștea ochii lordului...

Uneori cazi pe gânduri... 'și totuși, sunt eu de vină sau nu?'.
Nu mai știu ce să cred... Fac ceva greșit... ar trebui să fac totul altfel... e bun drumul pe care am luat-o? Ar trebui să mă concentrez pe altceva? Sunt prea serioasă? Mă distrez prea mult? Îmi pasă prea mult? Mi se rupe prea mult? Nu știu nimic... doar că el... privirea lui... semi-îmbrățisarea lui... m-a pus pe gănduri toată ziua... a fost cât se poate de nesemnificativ... dar...? I would like to give him a kiss... just for curiosity...

SO.SICK.OF.YOU. Stupid! You know just how to hurt people... congrats.

Astazi vreau... *

Astăzi vreau să mă răzvrâtesc de sentimentele față de tine. Vreau să scap de mine și de toate amintirile care conțin un strop din sentimentul plăcut și cald al prezenței tale. Vreau să fiu Lucifer al meu. Să mă trădez. Să uit tot ce mă ține într-un întreg și să mă sfâșii singură. Vreau să uit de parfumul tău și să-mi fie indiferent. Vreau ca atunci când am parfumul ăsta agățat pe mine ca o lipitoare, să fiu indiferentă, să nu-l mai observ, dar mai ales, să nu mai stau lânga tine. Să nu mai am șansa să prind căldura ta. Vreau să țip că mă doare și mă rupe în două că nu-ți mai simt prezența, decât să mai trăiesc cu tine aproape. Vreau să mă văd fugând. Fugând undeva departe, în continuare, să nu mă cunoască nimeni, să nu îmi vorbească nimeni, dar mai ales, să nu-ți știe nimeni numele. Să pot merge pe stradă, să întreb de Cel-Care-Cândva-Mi-a-Furat-Inima, iar nimeni să nu înțeleagă ce spun. Să realizez că de fapt a fost un vis, vis în care tu erai Făt-Frumos, iar eu Frumoasa prințesă. Că totul a fost o iluzie, că eu te-am creat, pentru că ai fost cum am vrut. Tot ce am vrut. Tot ce puteam avea. Dar, prea scumpul meu, ești un vis. Ești la fel de trecut ca visul de-aseară, doar că acest vis a ținut ceva mai mult. Mi-a dat impresia că am fost iubită. Și mai mult de atât, mi-a arătat că nu sunt capabilă de a ține la cineva. I'm a dreamkeeper. I just catch dreams, i have dreams, but that's it. I'm just a keeper. I keep everything inside myself. And that's the cycle. Over and over again. Until the moment I will realize that I'm good just for listen people. That's my mission. I'm not Castiel... And I cannot understand this.

Chiar te-ar ajuta să știi că ai putea să stai în brațe la cineva care să te consoleze? Eu nu cred. Ai plânge mai tare, și mai mult și nu te-ai putea opri. Așa, cu cât mai puțină atenție ți se dă, ești nevoită să te oprești. Nu poți plânge la nesfârșit. De ce o faci? Cu ce te-ajuta? Ok, chiar dacă nu găsești motiv, face parte din firea umană. Din parte sensibilă din fiecare dintre noi. Haide, plângi, dar când e momentul, oprește-te și fă ce ai de făcut. Nu lăsa micile lucruri să te doboare. Tu poți! Tu vei reuși! Tu vei fi cea care îi ajută pe restul și cea care va fi tare ca un munte, gata să primească orice lovitură. Poți, Eve! Poți, haide, fă-o pentru tine și pentru toți din jurul tău. Arată-le că ești capabilă să te ridici atunci când îi mai greu.

Poveste din târziul octombrie. *

Ploua. Și frunzele se târau agale pe jos. Mirosea a toamnă. Parcă furtuna care tocmai se pregătea să apară îmi simțea starea. Stropii de ploaie stergeau lacrimile de pe obrazul care încă nu apucase să se usuce. Mai puternic decât mirosul de ploaie era mirosul tău care era peste tot în jurul meu. Brațele tale fuseseră de curând în jurul ei. Buzele tale erau peste ale ei... și totuși, nu știe dacă a durut-o sau nu. Cert e că cu toată inconștiența ei fizică, psihicul a simțit o bubuitură când ai prins-o în brațe și i-ai atins buzele. Ea e una cu anotimpul. Ea e una cu natura, e când caldă, când rece, e ploioasă și uneori fulgeră, iar uneori o adiere poate de-a ei poate să îți scuture tot corpul. I-ai spus că a fost o greșeală. Oare câte greșeli vă mai permiteți? A spus că au mers prea departe. Că pentru el a fost doar poftă și că nu trebuia să profite de ea. El a fost acela care a spus că nu vrea să meargă prea departe, dar ea era acea frunză care îi ocolea atingerea și fugea dupa adierea vântului. El încerca să o prindă și să muște din ea ca din cel mai copt fruct al bătrânului octombrie. Îi era frică să nu o doară. Dar, zi-mi tu mie, cum poate o frunză să simtă durerea în sfârșit de toamnă? Ea i-a promis că, chiar dacă anul acesta frunzele au căzut mai devreme, se va repara totul. L-a asigurat ca ea a căzut singură. Că nu a așteptat bătaia vântului. Chiar dacă el, vântul, i-a promis că o va purta el pe cele mai frumoase meleaguri până la sfârșit de viață, ea a vrut să cadă singură, de frică să nu aștepte în zadar. Când el a apărut... ea zburase de mult... era aproape de destinație.
Furios, vântul a strigat-o și apoi în loc să o ridice și s-o sărute, a împins-o mai departe. Acum, ea e singură. Pierdută de toți și toate, dar mai ales de prea iubitul ei. Încă îl așteaptă, dar el acum, la sfârșit de sezon, poartă alte frunze pe drumul eternității. Ea, încă singură, plânge în fiecare seară înainte să adoarmă.


Oricât de sfâșiată e biata frunză, și oricât de veștejită, picată înainte de vreme, e încă verde. Încă poate da roade. Iar el, el va fi acolo. He needs her, as she needs him. 

How can a person be like you? How a person could share that quantity of love, such safety and such good feelings. Well, i just watched her... She's totally the luckiest person I know. She can hug you. She can hold you. She can say that she love you.... And she can hear you saying that you love her... you say it even with your eyes... so... I just hope for a person that can be as you... it's a bad thing... i guess.. just..

I realized that i'm totally fucked up. I watch him and I realize that i'm totally broke inside. But this thing isn't the point..
He said that he is trying to be good not anymore with some persons...She said that she saw it in his eyes... Than we laughed.
Well, yes, outside I laughed too. But... inside... Yes... inside... I'm a crazy... well... One of that craziest person which is need to be brought in hospital. Well, what I thought?
I thought that I will sleep with that little demon who's inside him... I imagined he killing me and that I liked.
Ce-i greșit în gândurile astea? Să te gândești la sânge împroșcat peste tot? În timp ce el zicea de Lady Bathory și de episoadele în care ea făcea baie în sânge de virgine.. well, e greșit și anormal să mă gândesc la asta, nu? Dar până la urmă cine impune normalitatea? Cine ne spune ce-i corect și ce nu? Până la urmă fiecare își impune realitatea. Propria realitate. Iar realitatea mea era ca în acel moment să mă culc cu el. Să văd cum își descarcă toată ura pe mine. să știu că ura pe care i-am văzut-o în ochi, gheața pe care a aruncat-o în sufletul meu să fie zdrobită, împreună cu corpul ăsta inutil. Crede-mă labilă psihic. Zi-mi că tu nu ai avut niciodată un gând sângeros. Gând în care omorai pe cineva, sau erai omorât. Iar dacă-mi spui că nu, îți garantez că subconștientul tău s-a gândit la asta. Ai visat măcar o dată ceva de genul ăsta. Cel puțin o dată subconștientul tău te-a omorât. Cel puțin odată te-a considerat bun de nimic. Așa că, eu voi recunoaște tot ce-mi oferă mintea asta. Mă disprețuiește la fel cum mă iubește. Mă vrea închisă la nebuni cum mă vrea să evoluez. Sunt o criminală, da? Pleacă, crede-mă nebună... nu mai am nevoie de nimeni...


categoric că a fost un gând de un minut și jumătate. nu am putut termina postarea.... 

Uhm, I don't know if he lies me or not... I don't know if I'm a special person or not for him... I don't know what to believe. I just don't wanna be a toy. And I can be just his friend... Just, I cannot understand why I wanna play with him... He's kinda one of my mistakes... And well... I still regret some moments of my life... but still... I want to do something bad... Shall I?

I really do miss him...

It's crazy, it's stupid... but i do. Uhm... And when i see him, i realize that i'm really on pieces... why the hell? 

Why I have to be a human? Why I have feelings? Why I feel anything? 

I miss him and i can say it at laugh. His smile, his face, his hair, his everything. I will care about him over and over again... without stopping. Until... the little beats will stop. 

This was her... laid on the floor... without "the little beats"... And with a big smile. Now she knows that she can follow him everywhere, and protect him. She will hurt him anymore. 

Much better than me...

She's just in pieces... she hurt him. Why him? Why is her so stupid? Why the fuck? Why he's just in her mind all over the time?

Leave me alone, only one... please, i can't handle it... I want to be stoned. Iced. Alone! ... I wish you have never meet me. Don't be stupid... not because of you.. Just because of me... If I have never been in your life... uhm, your life could be different without me.. You could be happy without a stupid whore... 'cause I am one... 
My tears are ready to fall... But I still try to handle everything... I fucking cannot... Please... forget that night... Please... it's all I ask from you. Forget... somehow... but.... 
I really miss your hair in my face
And the way your innocence tastes
And I think you should know this
You deserve much better than me

 ...You really deserve much better than me...
What if I shoot myself when I look myself in the mirror?
What if I wanna see all the blood falling from my brain on my neck?
What if I really can do it?
If I do it... you will always hate me... Well, better. So you can forget everything. I will be just a bad memory... a bad dream...
I just can imagine... iron taste in mouth, the blue eyes wide open... scared, stared... iced, empty eyes. The blood bleeding on the face... and me thinking of you... forever and always...

blame...blame...

Every moment she blame herself for what happen. Every time she look at you, see the love you might share with her. Every time she want a reason to touch you, to hug you, to kiss you, to cuddle you...
She knows that you will never forget what she did, but she neither. She thinks about all the stories, about all the moments spent together. About last summer. About you. She miss you so much... she just try to pass over it... but, until she's alive... it's impossible. Just... She don't wanna have a relationship with you. She want  that "that day" never exist. After that period she could start a new life, with you and her just friends... and with nobody hurt. But she know just to fuck everything. To be stupid. She's like that....

She should have said no.... to the devil...

The ribbon. *

"..stiu ca tot timpul ajungeam in aceeasi situatie..

..fugeam , eram alta persoana , aratam diferit ..si mereu eram la intrarea intr-un restaurant si ma duceam la aceeasi masa

si ..tot aparea un tip..dar puteam sa vad ca si lui ii se tot schimba fata

...la un momendat o ajuns sa arate ca o papusa..foarte freaky ..

and.. chiar si pe k and numai stiu exact cu cn mai eram

si stiu ca ... ma gandeam ca ...am inselat in aceeasi zi cu 2 persoane

si parca ceva urma sa se intample

si am fugit"

Să fie ăstea semnele care ne spun că orice am face, oricât ne vom schimba și orice am vrea să facem, am ajunge la aceleași persoane, aceleași feelinguri, aceleași situații, chiar și în aceleași locuri?
Să fie că ni se dă impresia că putem controla totul, pe când, de fapt, suntem controlați?



Uhm, mă opresc o secundă să analizez situația, să văd dacă mă gândesc bine, dacă am prins idea, dacă am interpretat bine. Nu mai aud nimic în jurul meu și mă concentrez pe acest gând. În momentul în care mă pregătesc să scriu, primul lucru pe care-l aud e versul de mai jos, și mă întreb:
Make it any sense? ''i'm not a stranger, no, i am yours.''
Dacă tipul e întradevăr cel care mi-a venit în cap în momentul în care a început să-mi povestească?

Dacă faptul că ea ajungea mereu acolo semnifică că, într-adevăr la el va ajunge?
Dacă faptul că tipul ajunge să arate ca o păpușă e doar modul în care subconștientul ei îl maschează pe el?
De ce? Pentru că mintea ei l-a perceput mereu ca o mască, ca ceva ce nu putea străpunge, ceva care tot timpul era ascuns.
Sunt aproape sigură că e vorba de el. Iar piesa pe care o ascult mă face să cred că am dreptate.
And, uhm, nu pot să mă duc mai departe cu gândul...



Am trei piese, diferite, dar mi se pare că toate trei au răspunsul.


http://www.youtube.com/watch?v=qukOp7BdI48

http://www.youtube.com/watch?v=OJkqkWIpFAI

http://www.youtube.com/watch?v=M0xNVAy1gkQ&feature=endscreen

Am să găsesc punctul comun. Dar el este răspunsul. Sorry.



UPDATE:


Sunt într-o rochie neagră. Mă văd fugind de toată lumea, de frică să nu mai fiu rănită. Mă trezesc și nu știu unde mă aflu. Vreau să fac tot posibilul să aflu ce e bine de făcut și ce nu. Sunt închisă undeva. Cred că sunt în capul meu. Nu pot să-i dau un cuvânt formei. Cimitir de amintiri, se aude ceva urlând. But every tombstone, it's a face. A fake one. All of them are staring at me. I can't do anything. I'm so down. I'm in a cemetery and i can't escape. It's late night and the gates are closed. But the gates of hell are open, come. Încă nu înteleg de ce se holbează toți la mine. Parcă pietrele prind viață. Parcă încep o transformare. Ele se ridică și prind înfățișări de chipuri umane... chipuri pe care eu le-am întâlnit de-a lungul vieții. Faces i thought were friendly to me. Ceva îmi atrage atenția chiar înaintea mea, doar că e îndepărtat. Îi văd ochii sclipitori. Se apropie... Apoi, curând acel lucru prinde o formă, și-mi dau seama că e din ce în ce mai aproape de mine. Apoi, îngrozită de mine însămi realizez că pașii mei sunt cei care se apropie de umbra lui. Nu mă pot controla. E ceva de care am fugit toată viața, iar acum propriile mele picioare mă duc către el.
He's smiling and he's proud.
Pentru o secundă chipul i se schimbă cu ceva ce cândva am iubit. O secundă singură... apoi inima-mi tresare. Brusc, nu mai era el. Era o mască pusă în loc. O mască ce mă privea direct, gol, fără să clipească,dar zâmbea.
Încerc să-mi dezlipesc privirea de la el și la fel de brusc, îmi dau seama că sute de măști se uită la mine.

***

O văd în mijlocul unui cimitir, căzută pe genunchi. Are o rochie lungă până-n pământ. Părul lung ce acum îi atinge iarba, prins cu o fundiță roșie. Se uită speriată-n jur. Încerc să mă apropii, însă curând o aud țipând. Nu mai înțeleg nimic. Ce face ea acolo. Se întoarce și îi văd chipul îngrozit. Ochii imensi. Parcă ar vedea ceva.

***

Când mă străduiesc iar să mă uit la el. Un țipăt îmi iese pe gură. Ochii lui se topeau și-i curgeau peste zâmbetul perfect.

                                                                To be continued...

Dear you, hello again,


I remember that night. The night we were together, of course, with others, but... it was important that you were there... near me. I will never forget that night, those feelings, that behavior, your hands. everything. 
The fact is that if it must happen, i promise i will be ready for you. Now i'm trying to change myself. I'm trying to be a better person. And if it's like you will be mine, well, i'm doing my best to be ready. 
So, take your time, and if it's like to happen, well, i will be the happiest child.... And yes, maybe i must change this thing, i have to be mature, and to know what to do when and how. 

So... maybe one day this will seem stupid, but... those are my feelings right now. 
And if it's not meant to be, i want a boy at least so brave as you. Nice target, ha? 

Let's see...


P.s. Everything i do, is thanks to you. I know i said this before... but you changed my life... 



                                                                 To be continued... 

Letter to Rival.

Dear Rival,

Uite, e ora 1.30... ne-am auzit seara asta, însă, pe bune mi-e dor de tine. Mi-ai acordat din nou atenție în ultimele zile... nu înțeleg de ce această schimbare... nu înteleg care a fost, de fapt, greșeala mea, însă cert e că am îndreptat-o. Mă gândesc la tine obsesiv seara asta. Nu știu ce am. Mă gândesc la cum aș putea să te ajung din urmă... și cum să mă schimb să fiu mai bună. Oare, cum ai putea să mă consideri?... It's a stupid thing, i know... but, as always, you are in my fucking mind before i fall asleep. 

Ascultam înainte să încerc să adorm un intrumental pe care mi-l trimiseseși parcă în altă viață. 
Practic, aș vrea să îți spun multe, dar nu prea am ce zice... mă ții cât de cât într-un echilibru, și îmi impun să gândesc de cel puțin 2 ori înainte de a-ți spune ceva. Aș putea probabil să te îndepărtez încercând să confesez ceva. 
Well, anyway, știu că am repetat-o, și probabil o să devin într-adevăr plictisitoare la un moment dat, însă, tu, într-un an de zile mi-ai schimbat total viața, modul de a gândi, perspectiva, totul. Faptul că am rămas în țară a fost datorită ție... datorită faptului că vroiam să îmi fii în continuare alături și să nu mă lași să plec. Mintea mea egoistă vrea să creadă că tu chiar nu ai fi vrut să plec. Asta probabil nu o voi afla niciodată. 
Sincer, eu îmi doresc să rămâi cât mai mult în viața mea. Îmi doresc să rămâi mereu ''rival'' și mereu să fim noi... Cine știe câte se vor schimba. Însă, mulțumesc, iar atunci când voi crește mare, va fi doar datorită ție. Tu ai fost primul care a reușit să mă pună pe gânduri și care a reușit să tragă ce-i mai bun din mine. Iar schimbările prin care am trecut în ultimul an, se datărează ''brainwash-ului'' tău.

                                                                                                          Your sincerely, 
                                                                                                                               Rival.

Nothing without him. *

She finally drank her pain away a little at a time  
But she never could get drunk enough to get him off her mind
Until the night. 

This is the message she send to her best friend. She was drunk. Well, not drunk, but she was 'not good'. 

Ea credea că e din distracție, că bea de dragul prietenilor. Însă de îndată ce a ieșit din casă a realizat că era din cauza lui. Băuse uitându-se la el, studiindu-i mișcările, gesturile, vorbele. Tot. Băutura era tare de tot. Lui îi plăcea, ea-și dorea să fii fost doar ei doi, să îl aibă alături doar pe el. Descoperise cu câteva momente înainte că iubirea ei va pleca departe, departe în scurt timp. Știa că nu va putea să-i dea un sărut de rămas-bun, știa că va fi ca și cum nimic.

''Jur că e rea ca naiba băutura asta. Stau singură și beau, gândindu-mă, că, cu câteva minute înainte, el își lipise buzele de sticlă.''


După ce a ieșit din casă a început să se simtă aiurea. A început să-i simtă lipsa, dar totuși să se simtă umplută de el și de gustul lui. Parfumul lui fiindu-i perfect imprimat în minte și în suflet. Alcoolul, ca deobicei nu-și prea făcea datoria. Atâta tot ca ea era cu gândul la el, mai mult decât ar fi fost în alte zile. Avea impresia că poate face orice. Că este înstare de orice. După cantitatea de alcool ce o avea în sânge, ar fi vrut să-și taie puțin o venă, să-ți demonstreze că curgea alcool pur. Sânge nu avea cum să curgă. Era alcool pur. Ar fi fost atât de beată încât ar fi picat pe jos într-o banală comă alcoolică din care ar fi murit liniștită. Dar nu, era beată de el. De dragostea pe care el i-a oferit-o cândva. De modul în care el o atingea cândva. 

Dar nu, ea n-a căzut pe jos. Fluturii-i ieșeau încă pe gură. Nu-i putea opri. Erau atât de mulți... iar cu toții știm că fluturilor nu le place alcoolul. Ei ieșeau, și-i părăseau trupul, îi simțea tot mai departe și mai departe, la fel cum îl simțea pe el. 

Dar nu, orice ar face... El nu se va întoarce la ea. Din venele ei nu va curge alcool. Ea nu va repara greșeala și cel mai important... va continua să bea, să se îmbete de el și de tot ce-a fost, până la epuizare. â

''He was, and he is the only one. My love. My friend. My everything.''  - You stupid fool. He forgot everythig. Thanks to you. Thanks to what you did. Liar! Stupid! 



Povestea se termină, normal, cu o ea întinsă pe jos. După o viață de curvă ordinară. Asta dupa ce i-a greșit lui. Asta după ce l-a rănit. Începuse să bea fără motiv. Da, e adevărat, motivul - singurul - era el. Doar el. Doar greșeala. Doar remușcările. Nu și-au mai vorbit după plecarea lui. Nu l-a mai văzut. Iar asta a distrus-o. L-a pierdut. Astfel, s-a pierdut pe ea. El era toată lumea. Pare o prostie, însă, beție după beție. Era singura soluție rămasă. Ea, fără El, nu mai era nimic.