miercuri, 28 iulie 2010

without u..

hello'. azi.. azi am o stare naşpa. nu ştiu ce am... da' sună cam aşa:
mi' frică. de cine? nu ştiu. de ce? nici atâta. am impresia că o să pierd ceva. ce? bună întrebare. mi frică că va pleca.. cine? cred ca ştiu. ea.. ea va pleca.. ăăă..dar nu, stai, e un el, el fuge.. va dispărea.. vor dispărea. e sfarşitul. dar unde? nu ştiu. cred.. că el fuge.. şi ea... ea plânge. de ce? pentru că.. el a plecat. a părăsit'o.. dar de ce? off.. e confuz. ba nu.. acum îi văd. în ceaţă, dar îi văd.. ea plânge. fuge, fuge să uite de tot. dar el.. el.. da, fuge după ea. nu'şi dăduse seama că o neglijase.. că îi dădea impresia că este pe cale să plece.. ea luni la rând a stat cu frica'n sân. şi acum, acum s'a hotărât să pună capăt tuturor durerilor. şi să'l dezlege de iubirea ei.. nu vrea să'l oblige. ştie că nu'i adevărat ce crede, dar vrea să'l lase. să'i fie mai bine fără ea.
el.. el. îşi dă seama de ce a plecat ea.. încearcă din răsputeri să o ajungă.. ştie ce are de gând.. ştie ce şi'au promis la început.. că nu vor trăi unul fără altul.. dar.. "nu, voi ajunge prea târziu. nu!" nu'şi va permite asta. n'o va lasa să plece. chiar dacă nu'l mai iubeşte, ea trebuie să trăiască, trebuie să o ştie bine. să fie fericită, iar dacă cu el nu mai e fericită. va accepta, o va lasa să plece.
ea fuge în continuare.. se teme că el o va ajunge şi o va opri. dar vrea să'l mai vadă o dată. faţa lui.. să'i fie ultima amintire. buzele lui peste ale ei, ultimul sentiment. apoi. va trebui să plece. da, el va accepta asta. e ok. "nu'i va fii dor. îi va fii doar bine."
"nu!! voi ajunge prea târziu. nu se poate, n'o pot lăsa."
apoi, pe când ea se întoarce să'i zărească pentru ultima dată chipul... să'l vadă atât de frumos..
el o ajunge, fix în clipa aia şi o ia în braţe.
"tu, tu nu vei pleca. niciodată. chiar dacă nu mă mai iubeşti, accept.."
"să nu'l mai iubesc? " ea nu mai întelegea.
într'o clipă de neatenţie din partea lui, ea se întoarce, şi face jumatatea aceea de pas ce o despărtea de golul infinit al unei prăpăstii. el, se aruncă după ea, în speranţa că o va prinde.. şi da, o prinde. o ţine in braţe în timp ce amandoi cadeau în gol. o sărută şi'i spune:
"întodeauna te'am iubit. şi o voi face si dincolo de moarte".
"da, şi dincolo de moarte." spune ea.. închide ochii şi se izbeşte de ceva. nu apucă să simtă durerea. s'a sfârşit. era al ei pentru totdeauna.
trupurile celor doi.. au fost găsite zdrobite la cateva ore de la această întamplare.

e scrisă acu'. în câteva minute. nu ştiu ce am, nu ştiu de unde mi'a venit. doar am scos la iveală ce e acu' în sufletu' meu. :(

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu