luni, 26 iulie 2010

după o plimbare idioată în pădure.

naşpa rău.. câteodată viaţa poate lua o întorsătură bruscă şi urâtă, dar şi o zi neutră poate deodată să se transforme intr'o zi aiurea.. de ce? pentru că m'am lăsat copleşită de sentimente .. şi.. acu' 2 ore nu aveam nimic. apoi, mă iau într'o plimbare.. şi, deodată îmi iau telu' şi încep să scriu, fără să mă gândesc la ceea ce scriu... şi rezultatu':
"întodeauna când zici nimeni, se găseşte cineva, întodeauna când crezi că eşti singur, cineva te pazeşte tăcut. întodeauna când nu şti ce vrei, ţi se întinde o mână de ajutor. mereu când crezi că nu mai ai lacrimi să plângi, ceva amar îţi atinge buza, când îţi vine să zbieri, găseşti forţa să taci, mereu când ţi'e frică, apare ceva ce te face să uiţi. mereu când întins pe iarbă crezi că totul e pierdut, apare o rază ce se joacă cu părul tău. mereu când nimic nu are sens, apare el ce te prinde de la spate şi'ţi sărută gâtul. mereu, orice poveste vei scrie, el va fii prezent sub diferite forme, indiferent de situaţie, el te va salva şi el te va iubi, tot mai mult cu fiecare poveste şi întodeauna'ţi va şterge lacrima cu un deget."
na'. asta am scris eu in 10 minute.. plimbându'mă teleleu pe străzi. m'o deprimat foarte mult.. şi nici nu ştiu de unde mi'o venit, nici de ce.. dar îmi place. e ok.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu