:)

azi.. zi obişnuită.. plictisitoare.. chiar începeam să cred că îs in toane rele. stăteam întinsă în pat.. şi mă uitam pe pereţi. nimic interesant. plictiseală totală. chef: nicăieri. prieteni: la dracu'. mda. e ok. mă ridic, vin spre calc.. şi aveam chef să scriu ceva.. aveam chef să bat din tastatură.. pe mess ca deobicei, nimeni normal, nimeni cu care să poţi povesti.. şi.. fix când credeam că o să înnebunesc de plictiseală.. îmi sună telu'.. "mda, bănuiesc că vreun fraier are din nou chef de poveşti sau n'are la cine să se plângă." mă hotărăsc să mă uit cine'i deşteptu' care urma să fie înjurat. dar, "o, e el. da, deaia eram nervoasă, n'am vorbit cu el toată ziua, mda." răspund: un fior atât de plăcut îmi străbate corpul. îi aud vocea. e cel mai bun medicament. calmant. orice. oh, ce'mi place când îl aud. stăteam lângă geam, ploua afară, un vânticel rece sufla pe mine, dar nu'l simţeam, îl simţeam pe el, mi'l imaginam acolo, îmi doream să fie lângă mine în acel moment. să stăm în ploaie, îmbrăţişaţi.. dar nu, ne despărţea un telefon. dar oricum, muream de fericire că însfârşit l'am auzit.. ştiam că fusese ocupat toată ziua.. şi n'am vrut să'l deranjez. oh, dar acum, e perfect. l'am auzit. plutesc pe un norişor acum. mă întorc în pat, de unde pot visa mai uşor la ziua de mâine când îl voi strânge din nou în braţe. noapte buna. :)