biiine, ne-am dat arama pe față. i-am arătat secvențe din aceste pagini... nu mă recunosc, și nici nu știu de ce ți le-am arătat. poate pentru că-mi doresc să mă cunoști cu adevărat. să cunoști tot ce cuvintele mele nu pot spune, decât expuse pe o amărâtă de foaie de hârtie. ideea e că au trecut 2 zile de când ai plecat. îți simt lipsa deja, dar cred că mă concentrez mai mult pe momentul următor în care ne vom revedea. știu că va trece cât de cât ceva timp până atunci, dar cineva apropiat ție mi-a spus cândva: ''dacă sunteți sortiți să fiți împreună, oriunde ați fi, va dura această legătură.'' îi mulțumesc acestei ființe, deoarece în fiecare moment în care apar gânduri negre, vocea ei îmi răsună în cap. acum că știu că există o mare probabilitate ca peste luni să vezi aceste postări, mă blochez... mi-e cumva să scriu... nu vreau să fiu prea banală. să fac pe tânara îndrăgostită.
zilele astea eu am simțit că am trecut la alt nivel. tot mai mult și mai mult. mă întreb cât de mult poate evolua relația asta? gosh, am impresia că fac prea pe dulceaga, așa-i? hmmm... i'm such a little one when you are near me. or listening me. or speak with me. or everything.
îți mulțumesc foarte mult și pentru vacanța de iarnă care mai bună de atât nu cred că putea să fie. pur și simplu am simtit că fac parte din familie, a fost un sentiment extraordinar, o atmosferă incredibilă, și o familie foarte iubitoare. ultima lună au intervenit multe schimbări și realizări în ceea ce ne privește.
ca să completez descrierea stării mele actuale, momentan mă zbat pentru alegerea potrivită în privința unei facultăți. mă bate gândul acum pe medicină... e până la urmă visul meu de mică... se poate că voi face aces pas înainte? i wonder....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu