căldura-mi este e învadată de acest sentiment ce e aparent rece. dar rece deobicei e interpretat nu ca un sentiment bun. acest rece e un rece blând, plăcut. palma-mi le răsfiră pătura perfectă. inspir. parfum de rece, parfum de liniște. ridic degetele și mă trezesc cu aceste entități în posesie. mă privesc oarecum speriate, știind că destinul lor se află în mâinile mele. aleg să le las înapoi jos, desigur, nu le-aș putea niciodată reuni cu surorile lor. dar ele mi-o iau înainte, și-și aleg singure destinul înainte ca eu să apuc să mă împotrivesc. ele decid că vor să se unească cu mine, să facă parte din mine. înainte să le pot mulțumi, ele sunt deja eu. parte a căldurii mele, îmi pătrund prin piele, topite de plăcere, absorbite de dorință. întodeauna am stricat tot ce am atins. apropiu să privesc albul pur. inocența naturii. aș vrea să pot atinge, dar aș distruge iar peisajul. mâna mi se așează singură. știe deja drumul, știe procesul. arde de nerăbdare ca entitățile să o pătrundă. expir. mi-aș dori să fiu într-un alt loc. înfundată în acest pur. să devin una cu ele.
s-ar putea să fi găsit motivul schimbării... de mult nu am fost la locul meu. acolo unde copacii mă iau în brațe și unde iarba mă mângăie, îmbinându-se cu vântul, fiecare pe câte un obraz.
această postare e de dragul vremilor vechi. de dragul a cum scriam. și de dragul meu. dar în special de dragul acestui anotimp care mereu mă face să mă simt întreagă... dar și ca un copil. nu cred că e anotimpul în sine. e apa sub diferitele ei forme, care mă încântă de fiecare dată.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu