un mănunchi de oţel cuprind cu ale mele braţe. te privesc şi mă întreb ce nu îmi dă pace. în fond, acum 2 zile visam altceva. vedeam pe altcineva. eram hotărâtă. de ce trebuie mereu să mă schimbi? să îmi schimbi părerea. să mă faci să regret fiecare minut care nu îl petrec cu tine?
de ce bate? probabil degeaba bate. şi tobele bat.
de ce suflă? proabil nu are pentru ce.
de ce vrea în continuare să fie aproape de cealaltă inimă ce incet se prelinge în tot corpul? se scurge încet. iese din cutia toracică. se pierde printre vasele de sânge. în cele din urmă ar trebui să se evapore. să scape. să se transforme în ceva ce să nu poţi atinge şi să nu poţi răni.
e aiurea. nu pot scrie nimic. vezi ce o ieşit? ar trebui să nu mă mai îngrijorez. nu îmi apaţi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu