Dacă nu aș mai lăsa pe nimeni să aibă acces la sufletul meu? Dacă hotărăsc de această dată că am fost ruptă în bucățele? Eu cred că pot să o fac. Pot fi rece și calculată când vine vorba de mine. Pot să fac asta. Mă pot descurca singură. Cu cât permit mai mult, cu atât voi fi mai vulnerabilă. Vreau să cresc un zid mare, ca nimeni să nu se mai poată juca cu mine. Decât acela care va fi cel potrivit. Cel care va știi cum să se poarte cu mine... o să rămân veșnic singură? Oare? Nu știu. Doar că ceea ce vreau acuma e să nu mă mai preocup că cineva îmi mai poate face rău pentru că știe vreun gând de-a meu. Trebuie să am grijă ce cui spun, astfel va fi bine. Citind, voi reuși să mă cultivez destul astfel încât să pot evita orice situație, orice conversație, să fie dusă la punctul la care doresc. Mai am un singur dor... trebuie să obțin rezultate pe un anumit plan...
va urma.
p.s. Remember! Există persoane mult mai importante decât cele pentru care mi-am bătut capul până acum - frații mei... so. am ocupație. Pe unul dintre ei, trebuie să-l cresc frumos, pe altul trebuie cumva să-l ridic la normal, iar altcuiva trebuie să-i acord atenția cuvenită.
Viata nu iarta slabiciunea, spunea Hitler ! Dar oare puterea nu e si ea o forma a slabiciunii ?
RăspundețiȘtergere