vineri, 3 septembrie 2010

nu, nu mai pot... nu mai vreau. nu's în stare să mai suport mult timp asta. de ce îmi faci aşa? de ce naiba te ascunzi? ce plă pot face? să stau aici să tâmpesc în timp ce tu nici măcar nu te gândeşti la mine. de ce ai plecat? de ce nu'mi dai pace? de ce nu dispari de tot să nu mai ştiu nimic de tine, şi să uit că ai existat vreodată? de ce naiba exişti? pentru ce naiba te visez de 2 nopţi? şi pentru ce motiv nu'mi dai pace? de ce nu pot să te uit ca pe restu'? de ce trebuie să fii tu ăla la care am ţinut cel mai mult? de ce trebuia să pleci fără să'mi dai un motiv? de ce? pur şi simplu nu mai vreau. nici măcar nu ştiu ce naiba vreau. vreau să uit de tine. vreau să uit de noi. mă crezi că nu mai fac faţă? da, eu! eu, aia care trece peste orice aproape fără să clipească. şi tu, tu ce ai făcut? după ce că ai reuşit ce alţii nu au putut, şi că m'ai învăţat ce'i aia a fii iubit...acum nu mai e nimic... ai plecat. amintirile, da, ele au rămas. sunt puţine cu tine, dar îmi sunt de ajuns cât să tânjesc după ele. sunt momente în care închid ochii şi aproape că te simt lângă mine... şti.. vreau să fiu eu. vreau să redevin ce am fost înainte să apari tu. vreau să nu'mi mai pese. nu mai vreau să fiu ceea ce tu ai creeat, schimbat şi iubit. şti.. mai ţii minte visul acela.. ne'am întâlnit, şi, ţi'am promis că atunci când te vei întoarce, n'o să mai ai ce iubi. n'o să mai fiu nici cea pe care ai cunoscut'o, şi cu atât mai puţin cea pe care ai vrut'o. voi fi eu, cea la care niciodată nu te'ai uita, cea la care niciodată n'ai spera, cea care când o vei vedea, ţi se va părea o străină. voi sta la tine în braţe şi'ţi voi explica cât de greu mi'a fost să te uit, cât te'am visat, noapte de noapte, cât mi'am dorit ca într'o zi să mă suni şi să'mi explici, cât de greu mi'a fost să'mi dau seama că totul a fost o minciună, că toate aveau o altă destinaţie decât ceea ce credeam eu. cât mă străduiam să nu îmi amintesc de tine când cineva mă întreba ce am mai făcut, sau pur şi simplu atunci când închideam ochii să nu te văd: acel zâmbet... şi ochii ăia.. tu chiar crezi că e uşor de uitat? nu.. şi atunci,  atunci îţi vei da seama prin ce am trecut, singură, fără tine, probabil că îţi va părea rău.. dar va fii rândul tău să suferi. chiar dacă în mintea ta va circula ideea că: "chiar dacă nu e ceea ce vroiam atunci, poate că aş putea să o schimb şi de data asta...", imi pare rău, de data asta nu. eu sunt eu, şi nimeni n'o să mai poată să mă schimbe. "love or hate me, I don't care. ", şti vorba asta, nu? o ziceam mult.. şi când ne'am cunoscut, şi dupaia, mult timp, şi chiar şi acum o spun destul de des. aşa că... I really don't care if you like me or not. o să vezi tu scumpule, o să'ţi demonstrez că tu ai fost cel care a pierdut. îţi promit. ti voglio bene, anche se è la più stupida cosa che l'ho mai detta.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu