miercuri, 1 septembrie 2010

just... come back. I really need you.

sătulă. sau poate prea slabă să mai pot face faţă. da, în mod sigur asta e. sunt prea slabă să accept că eşti fericită fără mine, si probabil ai impresia că ai făcut alegerea potrivită când te'ai hotărât să pleci. că acum îmi dai impresia că ai uitat.. da', mai şti? noi cu o singură privire ne puteam cândva înţelege... crezi că asta a dispărut o dată cu tine? îţi zic eu: nu! şti bine.. şti mult prea bine. totuşi, lumea m'ar face nebună dacă mi'aş vărsa nervii aici şi aş încerca să explic privirea aia... pur şi simplu tipic nouă. mai şti? normal. întodeauna ai ştiut mai bine ca mine tot ce e legat de noi. şi acum, trecând cu privirea peste tot ce am scris în câteva rânduri, îmi sună mai mult a scrisoare de dragoste... totuşi. te iubesc. întodeauna pnm... ai fost singura care m'o cunoscut atât de bine... ai fost singura care dintr'o privire întodeauna m'o înţeles. ai fost singura care îmi înţelegea puctu' de vedere fără prea multe "de ce'uri". ai fost singura care chiar o sacrificat propria'i fericire pentru ca eu să pot merge înainte. ce mai pot zice? şti totu' deja. doar... că, trebuia să scriu... trebuia să dau afară tot... abia aştept ziua în care vom reveni. aştept ziua în care n'o să'ţi mai fac rău... şi n'o să mai fie lacrimi din cauza mea.  aştept... şi ştiu că va veni. am văzut'o în ochii tăi.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu