Când ai cele mai mari îndoieli... despre tine, despre următorul pas, despre tot... vine el și te ia în brațe șoptindu-ți că este acolo aproape de tine. Iar dacă e la 1000 km depărtare, îți spune că te va suna să te audă puțin după ce că ți-a lipsit groaznic în ultima săptămână.

- Dragule...?
- Da?- ... Te...
- Și eu pe tine. Orice o fi însemnând aia. 

Un sentiment profund trecu prin sufletul ei. Lacrimi. Multe. Cine știe de ce. A simțit ca un val imens că ține la ea.

- Somn ușor, draga mea.
- Somn ușor.
- Mmm... ce faci?
 - Mmm... stau în pat?
- Mmm... și ce altceva?
- Mmm... vorbesc cu tine?
- Și nu uiți nimic?
- Mmm... zâmbesc?
- Altceva? Nu-ți scapă nimic?
- Ba da. Și tu știi de fac. De ce mă mai întrebi?
- De ce? 
- De fericire că ești al meu.
- Auzi... ea plânge de fericire... Ciudată mai ești.