miercuri, 20 octombrie 2010

17.10.2010

dintr'o fata egoistă
şi o poveste mult prea tristă
rezultă o situaţie fără ieşire
doar din neştire.

la ea prea mult a tânjit
prea tare apoi s'a lovit
fie nu vroia, fie nu avea puterea
să o uite, pe altcineva să caute.

tot ce şi'a dorit
a fost ca ea să o fii iubit
dar nu s'a gândit
că viaţa i'a prăpădit.

un timp s'au iubit
nu se puteau opri din zâmbit
timpul le'a despărţit
nu vroiau să se fii gândit.

îşi dorea să o uite
dar totuşi nu putea să nu o caute
de o iubire ca la carte
ea a avut parte.

niciodată nu'i prea târziu
dar sufletu'i pustiu
aş prefera să nu mai scriu
sau să dorm într'un sicriu
decât langă tine să nu fiu.

oricât în viaţă vei înainta
pe ea o vei căuta
vei da de oricine altcineva
dar pe ea sigur n'o vei afla.

ai grijă, înaintează încet,
sentimentele înfundă'le în parchet
ascunde'le într'un buchet
aşa ca nimeni să nu le găsească
atâta timp cât ea o să trăiască.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu