Eu pur și simplu... nu știu... nu știu ce am. Vreau să-l las să zboare... dar nu pot, aș vrea ca zilnic să-l strâng în brațe și să-l sărut... can't do it anymore... îl văd ca prieten, numai, cred că adevărul e că am impresia că-mi va scăpa dacă îl voi avea doar ca atât... răspunsul este că încerc să-l leg de mine... nu vreau să-l las deloc... E greșit să nu am încredere în el, nu? Aș vrea să-mi zică el de la el, că va fi acolo, și că mereu mă va ține în brațe... ce de-a pula-s... can't really do it anymore... just want to let him go, but... it hurts... i need him. Mă omoară totul... Mă doare totul, mi-e frică de tot, doar să nu-l pierd... am să trec peste, nu? Am să revin, brusc, instantaneu, și el îmi va fii prieten, eu îi voi fi prietenă, fără să ne gândim cândva, că ne-am culcat unul cu celălalt, nu? Da, cu siguranță va fi bine.
Așa trebuia să se întâmple, știi bine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu