joi, 2 decembrie 2010

Casa'n flăcări.

casa'n flăcări

pustiul devine cunoscut
pierdutul devine plăcut,
prezenţa ta devine trecătoare
iar inima mea muritoare.

în casa vieţii timpul trece mai uşor
eşti doar un simplu muritor
călcându'ţi jurământul devi cunoscut
şi uşor timpul pierdut.

la subsol totu'i întunecat
toţi te'au părăsit.. au plecat,
pe scări în urcare însă se mai găseşte
acea oglindă care te pălmuieşte.

când intri în casă prin uşa din spate
te gandesti numai la moarte,
iar în baie când priveşti,
numai sânge peste tot găseşti.

în hol, tabloul e murdar...
nu de sânfe, ci de var,
pe jos încă se regăseşte
acea umbră ce aminte când am dat foc la casă.
era frumos, doar tu erai la masă,
iar iubitul tău, spânzurat de afară privea
nu acea ce face, era ocupat cu sfoara, era ocupat cu ea.

gândurile mele pentru voi nu's trecătoare,
de aceea v'am adus la amândoi câte o floare,
nu fi'ţi trişti, bucuraţi'vă de sărbători
căci doar atunci cu adevărat poţi să mori.

ce'i frumos e frumos.
nimic nu a fost întors pe dos,
totul a rămas aşa cum le'am lăsat
şi nimic de tine vreo'dată nu s'a mai aflat.

în pod aceeaşi poveste,
doar că aici nimic din ce a fost nu mai este,
totul a dispărut ca prin magie
şi nimic din ce am spus nu are să mai fie.

când cobor, îmi găsesc amintirile intacte
iubitul tău e spânzurat, nu se mai gândeşte la moarte,
cerul a rămas la fel de întunecat
de când v'am lăsat, de când am plecat.

acum am venit doar să vă salut,
să'mi aduc aminte de gândul plăcut,
să mai râd din nou cum o făceam cândva,
căci astăzi s'a schimbat, este altceva.

în camera de zi, e noapte,
nimeni nu a mai răsfoit vreo carte,
iar pe geam se vede doar scrum,
nu a mai trecut nimeni de mult pe acolo acum.

în bucătărie, aceleaşi cuţite.. de mult folosite
aceleaşi amintiri de mult împietrite,
corpul tău înca m'aşteaptă
fără a mă mai putea vedea vreodată.

poate mă credeţi nebun pentru ceea ce vă spun,
dar aşteptaţi puţin ca toate gândurile să mi le adun...
ceea ce am făcut a fost pentru a vă da culoare
într'o lume care la final oricum dispare.

în loc să fi'ţi suparaţi pe mine,
aţi putea să'mi mulţumiţi,
acum puteţi fi cu adevărat fericiţi;
iar casa... am renovat'o
pentru că voi oricum aţi pătat'o.



mda. a scris'o un bun prieten seara trecută.. mie'mi place.. am vrut să o pun aici.. nu ştiu poate din apreciere.. pentru tot ce face.. şi pentru toate poezioarele pe care le'o scris.. mersi.. noapte buna :]

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu