entities

căldura-mi este e învadată de acest sentiment ce e aparent rece. dar rece deobicei e interpretat nu ca un sentiment bun. acest rece e un rece blând, plăcut. palma-mi le răsfiră pătura perfectă. inspir. parfum de rece, parfum de liniște. ridic degetele și mă trezesc cu aceste entități în posesie. mă privesc oarecum speriate, știind că destinul lor se află în mâinile mele. aleg să le las înapoi jos, desigur, nu le-aș putea niciodată reuni cu surorile lor. dar ele mi-o iau înainte, și-și aleg singure destinul înainte ca eu să apuc să mă împotrivesc. ele decid că vor să se unească cu mine, să facă parte din mine. înainte să le pot mulțumi, ele sunt deja eu. parte a căldurii mele, îmi pătrund prin piele, topite de plăcere, absorbite de dorință. întodeauna am stricat tot ce am atins. apropiu să privesc albul pur. inocența naturii. aș vrea să pot atinge, dar aș distruge iar peisajul. mâna mi se așează singură. știe deja drumul, știe procesul. arde de nerăbdare ca entitățile să o pătrundă. expir. mi-aș dori să fiu într-un alt loc. înfundată în acest pur. să devin una cu ele.

s-ar putea să fi găsit motivul schimbării... de mult nu am fost la locul meu. acolo unde copacii mă iau în brațe și unde iarba mă mângăie, îmbinându-se cu vântul, fiecare pe câte un obraz.

această postare e de dragul vremilor vechi. de dragul a cum scriam. și de dragul meu. dar în special de dragul acestui anotimp care mereu mă face să mă simt întreagă... dar și ca un copil. nu cred că e anotimpul în sine. e apa sub diferitele ei forme, care mă încântă de fiecare dată.

fallen alien

pot să știu oare până când voi avea acest sentiment de fiecare dată când îmi pronunți numele? sau de fiecare dată când ai grijă de mine și mă cerți pentru că știi ce e mai bine pentru mine... nu că nu mi-ar place. vreau doar să știu cât va dura plutirea asta... știi ceva? nici nu mă înteresează, să dureze cât trebuie. să fie atât cât trebuie să fie. iubesc să simt că ții la mine... i know... nu știu cum de pot să fiu atât de plutitoare.. dar i like it. să se fi terminat cu perioada de depresii? probabil de depresie, da! de enervare? nu! mă enervează în continuare lumea înconjurătoare... dar știi ce? dacă un extra-terestru ar citi între scrierile mele în căutarea unui peisaj al omenirii nostre... ar fi puțin înșelat... pentru că, cu toate că des mă enervez, nu pot să mai redau aceleași realități... i mean, nu mai pot să-mi permit să spun că aici jos nu poți avea pe nimeni... sau că nimeni nu te înțelege... pentru că tu o faci... so, ar însemna să te jignesc. or,  tu ești unul... restul, ratații, porcii de bărbați... promit să le dedic o postare cu prima ocazie când mă calcă vreunu pe nervi. hmmm... sorry, alien... :)

little me, near you.

biiine, ne-am dat arama pe față. i-am arătat secvențe din aceste pagini... nu mă recunosc, și nici nu știu de ce ți le-am arătat. poate pentru că-mi doresc să mă cunoști cu adevărat. să cunoști tot ce cuvintele mele nu pot spune, decât expuse pe o amărâtă de foaie de hârtie. ideea e că au trecut 2 zile de când ai plecat. îți simt lipsa deja, dar cred că mă concentrez mai mult pe momentul următor în care ne vom revedea. știu că va trece cât de cât ceva timp până atunci, dar cineva apropiat ție mi-a spus cândva: ''dacă sunteți sortiți să fiți împreună, oriunde ați fi, va dura această legătură.'' îi mulțumesc acestei ființe, deoarece în fiecare moment în care apar gânduri negre, vocea ei îmi răsună în cap. acum că știu că există o mare probabilitate ca peste luni să vezi aceste postări, mă blochez... mi-e cumva să scriu... nu vreau să fiu prea banală. să fac pe tânara îndrăgostită.
zilele astea eu am simțit că am trecut la alt nivel. tot mai mult și mai mult. mă întreb cât de mult poate evolua relația asta? gosh, am impresia că fac prea pe dulceaga, așa-i? hmmm... i'm such a little one when you are near me. or listening me. or speak with me. or everything.
îți mulțumesc foarte mult și pentru vacanța de iarnă care mai bună de atât nu cred că putea să fie. pur și simplu am simtit că fac parte din familie, a fost un sentiment extraordinar, o atmosferă incredibilă, și o familie foarte iubitoare. ultima lună au intervenit multe schimbări și realizări în ceea ce ne privește.
ca să completez descrierea stării mele actuale, momentan mă zbat pentru alegerea potrivită în privința unei facultăți. mă bate gândul acum pe medicină... e până la urmă visul meu de mică... se poate că voi face aces pas înainte? i wonder....

de ce trebuie să curgă iar? de dor? sau din cauza faptului că mi-am dat seama că mi-ar fi mai ușor fără cei cu care am crescut? ce om pot să fiu? cum de pot să iau această atitudine fată de familia mea? câteodată nu mă înțeleg. ar trebui să tac și să îmi văd de treabă. vorbesc într-un mod prea aiurea. oare îmi imaginez că undeva, singură voi fi mai bine? eu lupul singuratic într-o țară nouă? suuuper, cred că voi fi. doesn't matter. good night.

no idea.

i have no fucking idea if it's true... dar, ceea ce ai spus aseară. despre plecarea aia.. well, ești al meu. țin la tin la tine foarte mult. dar, dacă asta crezi că e ceea ce vrei și ceea ce  îți place să faci... eu îți sunt alături. te voi ajuta cu tot ce pot. pe bune. până la urmă, de ce nu aș fi sinceră? ceea ce îmi displace cel mai mult e faptul că noi oamenii suntem foarte foarte egoiști, ne gândim doar la noi și avem impresia că totul ni se cuvine. totul este doar pentru noi și totul trebuie să ne acorde toată atenția. te voi sunsține. pe bune. momentan nu prea am starea necesară pentru a-mi așterne sentimentele. am să revin. poate în momentul în care voi fi sigură că vrei să faci asta. cine știe? poate am luat-o eu în serios și nu era așa.

crush

trezești în mine instincte nebănuite. ești doar un om mic speriat, fără soartă. nu ești capabil de absolut nimic. și cu cât mai fricp îți este, cu atât înnebunești mai tare. nu îmi pot da seama cum te poți comporta așa. ameninți, dar ce crezi că rezolvi? doamne, cât mă poți enerva! sper doar să aibă alții grijă de tine. sper să primești ceea ce meriți. eu nu o să mă pătez pentru tine. poți să faci ce vrei. arunci cuvinte urâte, cuvinte care nu ar trebui să fie nici pomenite într-o casă normala, doar pentru că ai avut o viață de căcat încă de când erai mic. nu ai reușit niciodată să te pui în valoare. și tot eu sunt analfabetă? ai să vezi. chiar dacă și acum mă invidiezi pentru ceea ce am și ceea ce fac, îți promit că dacă apuci, ai să mă vezi strălucind și vei fi doar o pată a trecutului meu. tot ce-mi doresc e să țin minte totul ca pe viitor familiei mele să nu permit acest lucru. esti un adevărat monstru!

how many times... *

de câte ori fiecare dintre noi am avut în cap planuri mărețe, sau planuri de schimbare, sau planuri de orice natură? câți dintre noi au avut voița necesară pentru a duce la bun sfârșit măcar jumătate din acele planuri? câți dintre noi au spus ''nou an, nou început?'' și apoi au continuat așa cum o făceau până atunci? well, am început anul într-un mod foarte bun. am avut persoane de toate felurile lângă mine, și am realizat câteva lucruri. cel mai important e că întodeauna vom fi înstare de tot ceea ce ne propunem, cu condiția să vrem cu adevărat. se spune că niciodată nu e prea târziu pentru a face, sau învăța ceva.. eu consider că dintr-un anumit punct de vedere mi-am dat seama foarte târziu de anumite lucruri, dar în schimb, mă bucur că am realizat. probabil dorința de mai mult mi-a indus-o aceeași persoană, se știe, de fiecare dată când vorbim pompează voință în mine. iar cealaltă persoană pompează puterea. cele 2 părți se completează și mă fac să merg cât mai departe. de asta, trebuie să continui, și să îmi construiesc planurile de viitor, să nu mai las absolut nimic să mă tragă în jos. dar ce faci când pe de-o anumită parte cei dragi te trag în jos? printre lacrimi scriind această postare... asta pentru că am invocat partea care-mi dă puterea... mă întristează puțin lucrurile, dar pe dimineața voi fi ok. nu trebuie să am nevoie de ajutorul nimănui. trebuie să mă străduiesc singură. nu? maybe not... eu zic că trebuie să am încredere în ei. chiar am, nu se pune problema să nu, dar trebuie să continui să mă las ajutată, altfel s-ar putea să pierd lucruri importante.


chiar nu-mi pasă cine-mi citește postările. pe bune, în ultimul timp nici nu m-am mai îngrijit de modul în care le scriu. mă descarc, am nevoie să scriu pentru a fi ok, pentru a nu trebui să le spun altora ce am pe suflet, ca să nu par atât de slabă pe cât sunt, și să nu fiu nevoită să izbucnesc într-un moment sau altul. în acest caz îmi pasă doar de mine. poate să mă critice oricine. mă simt precum în mintea mea, nimic nu poate să între. oricât și oricine ar citi astea, toate rămân la mine, sunt un nimeni în această multitudine de informatie.

noapte bună!

sunt sigură că există lume care să o ducă mai rău decât mine, și că mă plâng aiurea.. dar sincer, nu mai vreau și nu mai am chef să suport căcaturile ăstea de toate zilele... nu mai vreau să trebuiască să îmi bat capul cu aceleași lucruri sau să repet aceleași lucruri mereu. urăsc faptul că nu sunt respectată și că celor la care ar trebui să țin cel mai mult mă chinuie cel mai tare. repet.. știu că există probleme mai mari... dar sunt așa de sătulă...

fanciullina

zăpadă, însfârșit ai venit.
ninge de ieri dupămasă continuu... e foarte frumos afară.
ieri.
fulgii mă mângâiau pe față, eram eu cu mine.

"sunt singuratic de felul meu, așa că...''
so, zice că e singuratic. dar din sigurătatea lui am învățat  multe. nu neapărat doar din singurătatea lui. din el. din respectul pe care îl are față de vorbitor. sau în cazul de față, față de mine. niciodată nu mă întreabă mai multe decât sunt dispusă sau pregătită să îi dezvălui. și acum, gândindu-mă la ieri, nu neapărat că regret faptul că spuneam ''eu cred asta'', ''eu fac'' eu mai știu eu ce.. i-aș oferi totul pe tavă. cu toate că îmi doresc să mă cunoască, sunt sigură că ar aprecia mai mult dacă l-aș lăsa pe el să afle ceea ce are nevoie să afle. nimic mai mult. și ar trebui să adopt acest comportament în general.
it's funny how he changed my live.
i mean.. o schimbat multe, nu doar el, e drept.. am mai avut un ajutor în schimbarea radicală prin care trec.
și, ideea e că mă provoacă foarte mult. nu trebuie luat într-un sens aiurea, ci îmi face mintea să lucreze. probabil dacă m-aș vedea, mi-aș da palme. sunt sigură că admirația pe care o am față de el și ochii cu care mă uit, nu sunt doar în interiorul meu.
e la fel ca și cu bro.. mă simt ca o fețită. mă simt ca în iarna trecută. când îmi simțeam fericirea copilăroasă radiind din ochi și îmi sălta inimioara aia mică cât timp eram cu el. normal, cu ''singuraticul'' nu e same. e ceva mult mai simplificat. nu-l poți pune la nivelul sentimentelor pe care le am față de familie, oricât de important ar fii, deocamdată, nimeni altcineva față de familie nu merită mai mult de la mine. but, it's still the feeling that i'm a child when I'm with him. oare ăsta să fie un semn că țin la cineva destul de mult? că mă simt ca un copil când sunt lângă el? până acum sunt 4 persoane. both of my broth's, lil' crocodile and mr. lonely...
știi.. mă gândesc, sunt glumele acelea ce le tot facem noi.. dar promit să nu vreau mai mult de la el. vreau doar sentimentul acela de copilă și sprijinul lui, dar mai ales ajutorul lui. pe bune, orice ar părea, mai mult nu aș vrea și nici putea să cer. am deja ceva care iubesc, sper ca el să știe asta și să nu creadă nici un moment nimic altceva.


I wonder...
sunt egoistă să cer acel moment de copilă?

oare de ce nu te cred? ... hmm, cine stie. vom vedea. sper doar sa imi faci o surpriza... hmm.. nu-s deloc convinsa.

si daca vorbesti serios, ce ma fac? pfff.. incep sa realizez ca s-ar putea sa fie adevarat totusi. asta este.. poate ne vedem candva cumva.. and i miss you more and more.. ah, nu o sa ma plang. o sa iasa bine. si va fi asa cum trebuie.

bine, deci e adevarat. nu e nimic. trecem si peste asta. increderea e totul. cat timp avem asta, avem totul.

be careful, little lamb

pur și simplu trebuie găsit un echilibru. trebuie să am grijă ce scot pe gură, ce arăt sau ce fac. supăr o grămadă de lume și nu îmi dau seama în timp. și și dacă nu îi supăr, fac glume proaste pentru care se simt nașpa. am momente sunt atât de sătulă de mine... trebuie să învăț să mă port. trebuie să mă țin de promisiunile pe care mi le fac, și să mă accept mai mult. să fiu ceea ce vreau să fiu. să reușesc să port o conversație pe același ton cu toate că sunt supărată. să îmi calculez cuvintele în orice împrejurare. faptul că sunt obosită nu mă privilegiază cu nimic dacă spun căcaturi sau râd ca o cretină. îi supăr... trebuie să am grijă de ei și să încerc să nu mai atrag atenția. trebuie să îmi ating țelurile, dar mai înainte de asta, trebuie să le definesc cu exactitate.

angry...

cât mă pot enerva.. pe niște lucruri atât de mici. în fond, de ce ne pasă? de ce e rasa umană așa de păsătoare pe de-o parte și atât de nepăsătoare pe de alta? chiar e nevoie să îmi stric eu nervii pe așa ceva? e nevoie să mă străduiesc să înțeleg și să educ? ... nu știu ce naiba..  sunt atât de supărată. vreau să îmi treacă. dar mai ales, cu toate că e un gând tâmpit.. vreau să scap de ea. dar nu neapărat fizic. vreau să scap de partea aia ce mă disperă.

wating..

cine ar fi crezut? să stăm împreună de rev? ok, puteam să duc.. dar.. încă 10 zile după? damn it. mi-o luat-o mintea complet razna. vaiiii, să treacă timpul. știam eu că va fi o zi bună. știam eu că am de ce să zâmbesc. de azi.. stiu sigur. și de azi. am încredere. ceva mi-a demonstrat total că pot să am încredere.. sper să nu mă înșel. dar, nici nu am cuvinte. miss ya & waiting for ya.

ce scump.. ”de rev te vreau cu mine” .. un lucru simplu, o afirmație simplă. dar sincer m-au trecut toate frigurile.. ai spus-o pe un ton ce mi-a ajuns destul de departe..

want to be better

curg șiroare de fiecare căcat de dată când îmi recunosc că țin la tine sau când recunosc orice copilărie de-a mea. că îmi parfumez câteodată, când mi-e foarte dor de tine, încheietura. și o miros tot timpul. parfumul ce l-ai lăsat înainte să pleci. sau că adorm de fiecare dată cu capul pe bluza ta. sau că te visez des. sau că îmi umplu gândul de tine mereu și mereu. sau când faci ceva și îmi dau seama că chiar ți la mine.. sau.. mai vrei să spun? mi-e foarte dor de tine. mi-e dor să îți stau în brațe și să fii lângă mine. dar nu îmi permit să spun asta. mi-am asumat riscul. mi-am spus că nu te voi stresa. mi-am spus că nu voi fi o pacoste. și că nu îți va părea rău că am rămas împreună chiar și în aceste condiții. vreau să fiu destul de bună pentru rolul pe care îl ocup.

depressed?

ce pot să spun? doar că momentan am o cădere morală și nu îmi pot permite să o spun la nimeni. trebuie să pretind că toate sunt bune și frumoase. nu știu de unde această cădere.. vroiam doar să mă plâng.. ne mai auzim.. pe curând

maybe in love?

hei.. am revenit. îmi pare rău că am lipsit atâta timp, m-am gândit destul de des să scriu, dar nu s-a ivit ocazia. ideea e că oficial îmi merge bine. am avut recent o cădere din care acum încet încet ies. "cădere" însemnând că m-am dezorganizat puțin și nu am mai fost la zi cu toate cele. în schimb, cu dragul meu, merge totul perfect. mi-e tare dor de el. mă face să zâmbesc foarte des, abia aștept să intru să îi aud vocea, să închid ochii și să îmi imaginez că e lângă mine. am adormit de câteva ori în timp ce îi auzeam vocea.. zâmbesc tot timpul când e vorba de el. îți mulțumesc scumpul meu. deocamdată ar trebui să îți urez noapte bună acum. abia aștept să ajung în pat să te am lângă mine..

thanks for the memories

şi are rost să plâng? nu, nu cred. chiar deloc. cu toate ca is printre cele mai fericite si mai norocoase persoane. totul merge de la bine la foarte bine. a fost cea mai interesantă vară. cea mai neaplănuită şi cea mai cea. mă bucur că am scăpat de "lanţurile" ce mă ţineau până acuma. îmi promit să nu mă mai las vreodată să pic în astfel de lanţuri. îmi promit să continui să trăiesc şi să nu mai las absolut nimic între mine şi fericirea
mea. îi mulţumesc celui mai drag şi celui mai scump om. cel care m'a scos din rutina mea, cel care m'a ajutat să văd lumea în modul lui. ce ai făcut tu pentru mine e mult mai mult decât am făcut pentru tine, până acum
dar promit că în continuare te voi respecta şi iubi indiferent de orice. am să îţi fiu recunoscătoare toată
viaţa. nu am cuvinte pentru tine. mă gândesc la tine şi pur şi simplu lacrimile îmi curg pe obraji. sunt atât de fericită! mulţumesc pentru cele mai frumoase cuvinte, pentru cele mai frumoase şi sincere sentimente
şi cele mai dragi amintiri. mi'ai dat putere să orice. ai să vezi. vreau să te fac mândru. vreau să mă fac mândră. dar mai există câteva persoane cărora le datorez faptul că vara asta a început bine..familia. îţi mulţumesc pentru tot, crocodilule'
nu e cea mai draguţă postare, am vrut să surprind sentimentele pe moment. am să revin cu una aşa cum ţi se cuvine. până atunci, rămas bun.

never say sorry for what you feel, it`s like apologising for being real

Him: in data de 12 plec :| astazi mi-o luat mama biletul
She: super, ora?
Him: pai trebuie sa plec la targu mures in seara aceea caci de acolo iau avionul , pe la 1 plec la targu mures
She: la 1 noaptea sau la amiaz?
Him: 1 noaptea
She: practic 11 e ultima zi
Him: dap :(
She: bucura`te :*
Him: dc?
She: ca pleci, te duci la ai tai insfarsit, nu fii fraier, profita de zilele cat mai stai aici, fa tot ce iti place si cu cine, da sa nu iti para rau ca pleci
She : sa iti para bine ca te intorci, sau sa astepti sa te intorci
She : dar familia e mai importanta ca orice
She : >:D<
Him: bine zici :*
Him: de aceea te iubesc eu pe tine :* tot deauna spui lucrurile potrivite la momentul potrivit :*:*:*
She : :* dragul de tine :*
She : asa ma bucur ca te duci, si nu vreau sa sune urat, chiar ma bucur pentru tine
Him: iti multumesc ingerash

eu iti multumesc tie. m`ai invatat multe lucruri. m`ai facut sa vad lucrurile dintr`un unghi diferit, dar mai ales m`ai obisnuit cu zambetul tau sa iubesc viata. sa nu mai las nimic sa ma doboare asa usor, si ca uneori altii nu prea merita, dar asta nu inseamna ca trebuie sa ii lovesti inapoi. trebuie sa ii lasi in pace, dar tu sa iti continui drumul. poate nu ai facut`o constient, dar personalitatea ta a facut`o cu siguranta. esti cu siguranta o persoana pe care nu o sa o pot scoate din cap vreodata. iti multumesc pentru tot. promit sa raman si doar prietena daca e nevoie. as fi norocoasa doar sa te am in jurul meu. iar daca candva vor evolua lucrurile intre noi la mai mult decat acum, voi fi probabil cea mai fericita persoana de pe lumea asta. esti un baiat extraordinar.
p.s. nu o sa uit niciodata faza de acu 2 seri:
 "multumesc"
pentru?
".. ca esti tu"

asta nu mi`a mai spus`o nimeni pana acum..thank you again and enjoy your stay in UK, but come back soon, and don`t forget us.

must to be here for you

trebuie să fii puţin prost să îţi fie frică de ceva ce cunoşti.ştiai foarte bine că va pleca. ştiai că nu va ţine o veşnicie. acuma faci dramă. te aştepţi să fie cu ochii şi cu mâinile pe tine tot timpul. u're such a stupid! ar trebui să  îţi revii şi să îţi dai seama că îl îndepărtezi făcând căcaturile astea. mai ţii minte? tocmai tu ziceai că ai putea să îl vezi peste puţin timp zâmbind cu o alta şi nu te'ar deranja. revino'ţi. nu e sănătos pentru niciunul ceea ce faci. pleacă în 4 săptămâni, chiar vrei să strici totul? chiar vrei să ţină minte asta ca o relaţie nu tocmai reuşită? îţi bag picioarele în gât dacă strici tot! vezi'ţi de treabă, auzi? eşti cea mai rea parte din mine şi nu accept să ieşi mai tare de atât, ba mai mult, vreau să dispari când e vorba de el. din momentul ăsta voi fii ceea ce trebuie să fiu. nu o să fut cea mai tare vară din viaţa mea, pentru câteva zile de emo pe care le voi regreta oricum în puţin timp.