Suflet de copil.

iarbă. verde. liberate. jucării. frumuseţe. desene. albastru. credinţă. parc. acuarele. fericire. anotimp. viaţă. împlinire. roz. culoare. cântec. plăcere. poezie. prietenie. creioane. hintă. sinceritate. fidelitate. portocaliu. naturaleţe. topogan. zâmbet. cretă. zăpadă. îngeri. un cuvânt există pentru toate astea: copilăria.
doar copil fiind, poţi să fii tu însăţi, să trăieşti, să fii vesel, poţi să râzi cât îţi vrea inima, fără să te gândeşti că eşti in public sau că nu se cade. poţi să o strângi pe mami în braţe oricând fără să se uite lumea urât la tine. poţi să'i sari la tati în braţe în orice moment. poţi să plângi fără a fii judecat. poţi să ai vise, fără ca cineva să le spulbere. poţi crede în moşu'. poţi iubi pe toată lumea. poţi purta haine fără să spună lumea că esti curvă. poţi să îţi prinzi 2 codiţe fără să şuşotească ăla din spate că parcă eşti scoasă dintr'un film playboy, sau că vai de mine faci pe aia mică şi inocentă. poţi să dormi cu ursuleţu' fără a fii considerată copilă proastă. ai voie să greşeşti. ierţi fără să te gândeşti la altceva. găseşti poveşti cu copilu' de lângă tine de parcă v'aţi cunoaşte de'o viaţă, şi nu ţii frică că pleacă şi te bârfeşte. n'ai nici o grijă. iubeşti şi eşti iubit.. mi'e dor...

u're right.

da, poate că ai dreptate. nu te'am uitat. cel puţin nu în totalitate. dacă te'aş vedea pe stradă, sau dacă m'ai suna.. ai da' totu' peste cap.. luna în care m'am străduit să nu te am în minte...tot...  şi, ştiu că nici tu nu m'ai uitat. şi..te asigur, şi'ţi promit că data viitoare când ne vedem, mie nu'mi va mai păsa, dar din momentu' acela, tu să fii ăla care n'o să poată să mă scoată din cap. şi şti de ce? pentru că nu voi fii aceeaşi. şi dacă nu e deajuns o promisiune, îţi jur că n'o să mă mai uiţi. Ti voglio bene R.

Chester.[20.august.]

Se ridica din pat, fără să ştie încotro se îndreaptă, sau ce avea să facă. după câteva secunde se întinde înapoi în pat. îşi pune căştile în urechi. muzica începe. ritmul îi pătrunde în urechi. sângele o luase razna. curgea cu foarte mare viteză şi se părea că ar fii în stare să facă orice. inima, inima îi pulsa cu nebunie. bătea pe ritmul piesei. muzica o cuprindea în braţele sale şi o stângea cu putere. ea era fără scapare, dar îi plăcea. încet, fiecare particulă a corpului ei simţea ritmul. îl simţea. era perfect. era fericită. împlinită. chester urla ca în fiecare piesa la urechi. îi cânta ei. adrenalina îi creştea în sânge în timp ce'l auzea pe el. în momentul acesta ea se ghida după vocea lui, îl asculta doar pe el şi nimic altceva nu mai conta. îl iubea pe el. era sigură. era cea mai perfectă persoană. era idolul ei. oare exista şansa ca ea să'l vadă vreodată cu adevarat? nu ştia. îl dorea. acesta era visul ei. chester! piesa se apropia de sfârşit, şi ea încet, încet se trezea la realitate. dar nu, muzica îi curgea acum prin vene, iar el era lângă ea şi'i cânta în continuare ori de câte ori avea nevoie de el. a închis ochii şi a dat piesa pe repet. visul şi'a reluat cursul. chester..

rain..

e incredibil cât de mult mă fascinează ploaia. cum îs în stare în orice moment al zilei să îmi deschid geamu' şi să privesc ploaia.
în faţa mea acum am un bloc la vreo 15 metri distanţă.. dar nu ştiu, parcă între mine şi bloc îs câţiva kilometri..deabia de'l observ. între mine şi el mii de picuri cad, se lovesc de pământ, îi privesc uimită şi le ascult ropotul uşor. aud fiecare strop cum se loveşte de diferite suprafeţe. îmi place. probabil vecinii din blocul alăturat mă cred puţin dusă - mă plantez pe un scaun în faţa geamului cu jurnalul meu în mână. mă apuc şi scriu privind la ploaie. geamul larg deschis. vântul adie uşor. chiar mă întreb câteodată ce mă atrage aşa la ploaie şi la apă în general.
pe viitor.. când voi găsi pe cineva, mi'aş dori să'i placă ploaia măcar pe jumatate cât mie. să fie în stare să stea cu mine în ploaie, să ne plimbăm şi să o ascultăm în timp ce sute de stropi ne'ar uda.
a început să ploaie mai tare, e perfect. parcă mă îmbie să continui să o descriu, să'i arăt cât e de importantă pentru mine. îi place. îi place că o plac. îi place că mă umple de fericire.

ordinary day.

a reînceput ploaia. stropii mari lovesc puternic tot ce apucă. mă uit acum la cer, care are o culoare de un albastru perfect. văd un norişor puţin mai gri ce'mi trage ce ochiul şi parcă îmi şi zâmbeşte. un vânt uşor intră în cameră prin geamul larg deschis. mă mângâie, iar apoi se împrăştie prin cameră. fiecare strop ce mă atinge parcă îmi alungă din tristeţe. muzica cu un ritm puţin melancolic îmi străbate camera după care îmi inundă tot trupul împreună cu vocea perfectă a cantareţei mele preferate. între timp, norii ce acopereau tot cerul acum 10 minute, s'au retras. îmi fac cu mâna fericiţi că m'au făcut şi azi să zâmbesc. mâine va fii o nouă zi. "it's just an ordinary day".
gândindu'mă că nu va mai ploua la noapte aşa cum speram, colţurile gurii mele iau o altă întorsătură. ultimul norişor gri şi frumos mă priveşte zâmbind, apoi câţiva stropi încep să cadă din cer. picăturile mici de apă au început un dans ce'ţi lua minţile, hipnotizându'te. după un timp observ că zâmbeam în timp ce priveam ploaia. i'am mulţumit cu o privire norişorului si l'am lăsat să plece.

like two crazy.

mamăăă.. asta ploaie.. perfect moment. perfect day. perfect everything. deeeci. îmi doream de luni întregi să prind o ploaie calumea şi ideea e că am mai prins ploi.. [nu ca asta, îi drept, da' totuşi] da' n'am avut cu cine merge. azi.. azii... perfect. pur şi simplu îs atât de fericită, atât de împlinită, atât de ok. cum n'am fost de zile întregi. buuun. eram la O. şii.. trebuia să ne pornim către casă [eu si V.] şiii.. când să ieşim pe uşă... plouă.. ne'am luat amândoi şii săream în bălţi. strada goală. ploua cu găleata.. şi noi relativ subţire îmbrăcaţi... lumea se uita la noi din geam... probabil că se gândeau că e aiurea din partea noastră să ne purtăm aşa, da' am trăit momentu' şi ne'am distrat ca doi copii. ce ne păsa nouă de mp4'le din ghiodan, de telefoane, de buletinu' meu, de căşti şi ale alea. apoi, uzi leoarcă, ne urcăm în troleu unde toată lumea îşi beleşte ochii la noi. normal că deabia i'am observat, ne'am continuat poveştile. apa curgea din hainele.. baltă sub picioarele noastre.. zeci de ochi aţintiţi asupra noastră. am coborât cu o staţie mai repede, în speranţa că ne va mai ploua puţin..da' eram singurii uzi pe o raza de 100 m patrati.. lăsam dâre de apă din shuzi.. şii lumea se holba în continuare la noi.. în 5 minute o început să picure şi acolo..şi când am ajuns acasă ploua destul de tare.. ne'o fost ciudă că nu ne'o mai turnat o dată o ploaie d'aia.. dar.. contează că am fost împreună şi ne'am distrat.. de mult n'am stat în ploaie cu cineva.. :]  .îl iubesc pe băiatu' ăsta, mă face să uit de tot, mă face fericită, mă face să mă simt eu, în faţa lui niciodata n'o trebuit să fiu altcineva.. n'o trebuit să mă prefac sau să încerc să fac ceva ce nu e specific mie. mă linişteşte. mă ajută. mă sprijină. e el. şi întodeauna o să'i fiu recunoscătoare pentru ajutorul acordat. Bff, really, V.?

revision.

mda. deci, recapitulând, acu' o săptămână... era doar o vagă impresie şi o frică nemărginită.. acu' o săptămână îmi era frică să nu'l pierd. acum, aproape că nu'mi mai pasă. a rămas doar acea tresărire usoară când careva îi pronunţă numele sau mă întreaba ceva în legătură cu el. şi apoi.. momentele acelea în care plutesc pe o altă planetă, în un alt univers, şi nu mă gândesc la nimic, dar ştiu că acel nimic e defapt golul pe care l'a lasat. nu mă mai doare. de fapt, de durut, nu m'a durut deloc. doar atunci când îmi dădeam pumni în cap. îmi spuneam că el mă iubeşte şi este o prostie să cred că va pleca vreodată. apoi, când mi'am dat seama că a plecat. am rămas puţin surprinsă.. nu mă aşteptam. şi apoi dezamăgire. de ce? pentru că este un laş. şi multe altele. care nu prea pot fii explicate in cuvinte astfel încăt să sune în limba română. ar fii doar cuvinte scrise aiurea. fără rost.. chiar încep să'mi revin. ştiam de la început că nu e cu nimic mai special, atâta tot ca m'a scos din perdeaua în care m'am ascuns luni întregi. chiar nu mă mai gândesc la el.. adică, logic, acum povestesc despre persoana lui.. care pentru prezent nu mai reprezintă nimic. el, am putea să'l numim de domeniul trecutului. de azi sunt bine. de azi ies din starea asta de aiureală şi redevin eu. mi'am chinuit destul prietenii, chiar dacă n'au ştiut cu adevărat care a fost reacţia mea la hotărârea lui, ştiu cu toţii că am suferit, şi'mi pare rău că am pierdut o săptămână pentru recuperare. i'm back :]

ţăran :[

şti.. şi până la urmă tot feelingurile mele au dreptate. ştiam eu că se va întâmpla ceva.. şi nu era doar sentimentul acela aiurea de pierdere.... deee... nici nu ştiu. pur si simplu. ştiam că se va întampla. ştiiaaam. era inevitabil. şi'a luat catrafusele şi a fugit. s'a dus la dracu. nu'i mai pasă. plus, că nu a avut atâta putere în el să'mi zică că pleacă. s'a dus fără să zică nimic. de ce? off.. bună întrebare.. aş vrea să'i ştiu şi eu răspunsul. da' nu, nu'l voi ştii niciodată.. sauu poate.. da' atâta ştiu că se va întoarce, şi nu'i va plăcea când n'o să'l mai accept. întodeauna îs luată de fraieră. întodeauna lumea profită de bunătatea mea. întodeauna le place să mă ştie suferind. întodeauna le place să mă facă să renunţ la mine pentru alţii. întodeauna va fii aşa. întodeauna voi fii eu.. şii.. chiar daca uni's ţărani, eu voi rămâne aceeaşi..

without u..

hello'. azi.. azi am o stare naşpa. nu ştiu ce am... da' sună cam aşa:
mi' frică. de cine? nu ştiu. de ce? nici atâta. am impresia că o să pierd ceva. ce? bună întrebare. mi frică că va pleca.. cine? cred ca ştiu. ea.. ea va pleca.. ăăă..dar nu, stai, e un el, el fuge.. va dispărea.. vor dispărea. e sfarşitul. dar unde? nu ştiu. cred.. că el fuge.. şi ea... ea plânge. de ce? pentru că.. el a plecat. a părăsit'o.. dar de ce? off.. e confuz. ba nu.. acum îi văd. în ceaţă, dar îi văd.. ea plânge. fuge, fuge să uite de tot. dar el.. el.. da, fuge după ea. nu'şi dăduse seama că o neglijase.. că îi dădea impresia că este pe cale să plece.. ea luni la rând a stat cu frica'n sân. şi acum, acum s'a hotărât să pună capăt tuturor durerilor. şi să'l dezlege de iubirea ei.. nu vrea să'l oblige. ştie că nu'i adevărat ce crede, dar vrea să'l lase. să'i fie mai bine fără ea.
el.. el. îşi dă seama de ce a plecat ea.. încearcă din răsputeri să o ajungă.. ştie ce are de gând.. ştie ce şi'au promis la început.. că nu vor trăi unul fără altul.. dar.. "nu, voi ajunge prea târziu. nu!" nu'şi va permite asta. n'o va lasa să plece. chiar dacă nu'l mai iubeşte, ea trebuie să trăiască, trebuie să o ştie bine. să fie fericită, iar dacă cu el nu mai e fericită. va accepta, o va lasa să plece.
ea fuge în continuare.. se teme că el o va ajunge şi o va opri. dar vrea să'l mai vadă o dată. faţa lui.. să'i fie ultima amintire. buzele lui peste ale ei, ultimul sentiment. apoi. va trebui să plece. da, el va accepta asta. e ok. "nu'i va fii dor. îi va fii doar bine."
"nu!! voi ajunge prea târziu. nu se poate, n'o pot lăsa."
apoi, pe când ea se întoarce să'i zărească pentru ultima dată chipul... să'l vadă atât de frumos..
el o ajunge, fix în clipa aia şi o ia în braţe.
"tu, tu nu vei pleca. niciodată. chiar dacă nu mă mai iubeşti, accept.."
"să nu'l mai iubesc? " ea nu mai întelegea.
într'o clipă de neatenţie din partea lui, ea se întoarce, şi face jumatatea aceea de pas ce o despărtea de golul infinit al unei prăpăstii. el, se aruncă după ea, în speranţa că o va prinde.. şi da, o prinde. o ţine in braţe în timp ce amandoi cadeau în gol. o sărută şi'i spune:
"întodeauna te'am iubit. şi o voi face si dincolo de moarte".
"da, şi dincolo de moarte." spune ea.. închide ochii şi se izbeşte de ceva. nu apucă să simtă durerea. s'a sfârşit. era al ei pentru totdeauna.
trupurile celor doi.. au fost găsite zdrobite la cateva ore de la această întamplare.

e scrisă acu'. în câteva minute. nu ştiu ce am, nu ştiu de unde mi'a venit. doar am scos la iveală ce e acu' în sufletu' meu. :(

:)

azi.. zi obişnuită.. plictisitoare.. chiar începeam să cred că îs in toane rele. stăteam întinsă în pat.. şi mă uitam pe pereţi. nimic interesant. plictiseală totală. chef: nicăieri. prieteni: la dracu'. mda. e ok. mă ridic, vin spre calc.. şi aveam chef să scriu ceva.. aveam chef să bat din tastatură.. pe mess ca deobicei, nimeni normal, nimeni cu care să poţi povesti.. şi.. fix când credeam că o să înnebunesc de plictiseală.. îmi sună telu'.. "mda, bănuiesc că vreun fraier are din nou chef de poveşti sau n'are la cine să se plângă." mă hotărăsc să mă uit cine'i deşteptu' care urma să fie înjurat. dar, "o, e el. da, deaia eram nervoasă, n'am vorbit cu el toată ziua, mda." răspund: un fior atât de plăcut îmi străbate corpul. îi aud vocea. e cel mai bun medicament. calmant. orice. oh, ce'mi place când îl aud. stăteam lângă geam, ploua afară, un vânticel rece sufla pe mine, dar nu'l simţeam, îl simţeam pe el, mi'l imaginam acolo, îmi doream să fie lângă mine în acel moment. să stăm în ploaie, îmbrăţişaţi.. dar nu, ne despărţea un telefon. dar oricum, muream de fericire că însfârşit l'am auzit.. ştiam că fusese ocupat toată ziua.. şi n'am vrut să'l deranjez. oh, dar acum, e perfect. l'am auzit. plutesc pe un norişor acum. mă întorc în pat, de unde pot visa mai uşor la ziua de mâine când îl voi strânge din nou în braţe. noapte buna. :)

după o plimbare idioată în pădure.

naşpa rău.. câteodată viaţa poate lua o întorsătură bruscă şi urâtă, dar şi o zi neutră poate deodată să se transforme intr'o zi aiurea.. de ce? pentru că m'am lăsat copleşită de sentimente .. şi.. acu' 2 ore nu aveam nimic. apoi, mă iau într'o plimbare.. şi, deodată îmi iau telu' şi încep să scriu, fără să mă gândesc la ceea ce scriu... şi rezultatu':
"întodeauna când zici nimeni, se găseşte cineva, întodeauna când crezi că eşti singur, cineva te pazeşte tăcut. întodeauna când nu şti ce vrei, ţi se întinde o mână de ajutor. mereu când crezi că nu mai ai lacrimi să plângi, ceva amar îţi atinge buza, când îţi vine să zbieri, găseşti forţa să taci, mereu când ţi'e frică, apare ceva ce te face să uiţi. mereu când întins pe iarbă crezi că totul e pierdut, apare o rază ce se joacă cu părul tău. mereu când nimic nu are sens, apare el ce te prinde de la spate şi'ţi sărută gâtul. mereu, orice poveste vei scrie, el va fii prezent sub diferite forme, indiferent de situaţie, el te va salva şi el te va iubi, tot mai mult cu fiecare poveste şi întodeauna'ţi va şterge lacrima cu un deget."
na'. asta am scris eu in 10 minute.. plimbându'mă teleleu pe străzi. m'o deprimat foarte mult.. şi nici nu ştiu de unde mi'o venit, nici de ce.. dar îmi place. e ok.

just a guy..

ăăă...hello' .. păi... există un tip. nu contează nici cum îl cheamă.. nici nimic. îi cam de vârsta mea. l'am cunoscut prin intermediul unei prietene. am iesit cu el de câteva ori pe afară. mda. nimic interesant până aici. ideea e că oricât el încearcă să pară nepăsător şşmd, ştiu că îi pasă. de ce? pentru că m'o ajutat foarte mult, când nimeni nu ştia de am... de cele mai multe ori îmi este aproape, dar totuşi păstrează o oarecare distanţă ca şi cum i'ar fii tot una. în câteva cazuri mi'o sărit în ajutor, când nimeni nu îmi întelegea modu' de a gândi sau.. pur şi simplu nu acceptau ceea ce am avut de gând să fac. el, m'o înteles.. m'o scos din 2 depresii.. şi sincer, chiar ţin la el.. povestim destul de rar.. avem prieteni comuni, mai ieşim pe afară... ba el mă cheamă, ba eu pe el, dar totuşi nu am genu' ala de sentiment pentru el, chiar dacă m'o ajutat, şi chiar dacă nu pare, suntem destul de apropiaţi. atât doar, am vrut doar să vadă că apreciez şi că îl cunosc mai mult decât crede.

my sis`..

O iubesc. indiferent că i'o arăt sau nu. m'am îndepărtat de ea, îi drept, dar nu pot să nu mai ţin la ea.. e ceva firesc. normal. natural. e.. cumva un instinct matern faţă de ea. eu am crescut'o în mare parte. eu i'am fost "mamă" .. dar, drept îi că şi ea o uitat asta. o uitat câte am făcut pentru ea. şi cât din răbdarea, copilăria, viaţa mea am sacrificat pentru ea. dar nu regret. a existat cândva o perioadă.. când aş fii dat orice pentru ca ea să fie fericită, să aiba tot ce'şi doreşte, să ajunga un om mare, să'i fie bine.. şi doar aşa, cândva în viitor.. să vină la mine.. şi atât mi'ar fii ajuns.. să mă ia în braţe şi să'mi zică un "thx, sis".. atât aş fii cerut în schimb. dar, nu. lucrurile s'au schimbat. ea nu mai e ea de atunci. eu nu mai pot să am atitudinea aceea faţă de ea. nimic nu mai e cum era. atunci.. era familia completă. atunci eram o familie. atunci existau speranţe. şi sanse.. pentru ea. pentru mine. pentru noi. pentru ceilalţi. şi doar într'un timp foarte scurt, toate s'au schimbat. toate au luat o întorsătură greşită. nimic nu mai poate fii la fel. ea.. tot ce face acum.. e doar să încerce să mă enerveze, să mă provoace, să îmi încerce răbdarea.. eh.. e greu de explicat. voi revenii asupra acestui subiect. până atunci, tbx A.L.

...

Fiinţele astea mici si ciudate ce mă înconjoară, şi au grijă de mine.. şi de nervii mei, sunt familia mea. cică le pasă de mine, şi mie de ei. dar, incep să cred că mă rup total de lumea asta. cea care simte cel mai mult ruptura este sorămea: o creatură mică si enervantă pe care cândva o iubeam mai mult decât propria'mi viaţă. acum, ceva s'a schimbat. am impresia că nu ma mai ţin deloc la ea.. mda, e frustrant. aiurea. si cam nedemn să'mi mai petrec timpul între 4 pereţi cu cineva faţă de care nu mai pot simti nimic normal şi atât de firesc. jeg de om! un nimic. 0. o proastă. nimic altceva. that's the way i am.

aiurea...

În spatele acestui blog, şi a acestor rânduri, se ascunde o tipă aiurea, care nu merită pe niciunul din prietenii pe care'i are. nu merită faima pe care o are. nu merită viaţa relativ frumoasă pe care o duce. nu'şi merită iubitul care e o fiinţă mult prea aproape de perfecţiune. în fine, nu merită aproape nimic. partea drăguţă e că le are pe toate cele de mai sus fără să fii sacrificat prea multe. copilăria scurtă şi piedicile de la fiecare 2 paşi, nu reprezintă nimic.