Ce e special la el? Mă las eu dusă de val în urma unui sărut? Zi-mi ce să mă fac... Îl privesc în timp ce doarme... Nu are nimic ce m-ar putea atrage în mod special. Nu, mai puțin personalitatea. Personalitatea lui. Ceva rămâne adânc înfipt în sufletul meu... Sentimentul că el odată m-a iubit. M-a iubit, oare? Dammit... Just știu că-mi va fi un prieten bun. Ideile noastre de poze & cadre sunt geniale împreună, poate din când în când, o apropiere  de un sărut, nimic mai mult.
 

After that, we just had sex.

''Friends with benefits.'' He said.

Long time no see.... *

Ce e special la el? Mă las eu dusă de val în urma unui sărut? Zi-mi ce să mă fac... Îl privesc în timp ce doarme... Nu are nimic ce m-ar putea atrage în mod special. Nu, mai puțin personalitatea. Personalitatea lui. Ceva rămâne adânc înfipt în sufletul meu... Sentimentul că el odată m-a iubit. M-a iubit, oare? Dammit... Just știu că-mi va fi un prieten bun. Ideile noastre de poze & cadre sunt geniale împreună, poate din când în când, o apropiere  de un sărut, nimic mai mult.


After that, we just had sex.

''Friends with benefits.'' He said.

Reloading...

Nu e bine. Nu e bine deloc... și o recunosc. Sunt aproape hotărâtă să recunosc urlând că mă doare... Că m-am săturat de mine. Sunt pregătită să las curvele ăstea de lacrimi să pornească. Să meargă oriunde, dar să nu mai aibă loc în ochii mei. Ce-am făcut?

S-a prăbușit căcatul ala de zid... care m-am străduit să-l clădesc cum se cuvine din primul moment.
Acum colțurile gurii, ale ei îndreptate în jos...
Ochii închiși... și sufletul sfâșiat...
De ce m-o rupt acum în două?
Poate pentru că nu am făcut ce trebuia...
Trebuia să nu mă gândesc la ce va fi...
Trebuia să nu am așteptări.


Ce mă fac? Mâine trebuie să fiu eu, ca și întodeauna, doar că de data asta să pot să fiu fericită, altfel ochii de vultur vor observa tot.

Nu vreau să mai accept situația asta - nu vreau să mă mai plâng de situația asta cuiva.
Aș vrea să mă pot descurca singură.
Și o pot face...
Însă nu înțeleg de ce nu vreau.

Nu voi rămâne singură. E doar un capitol al vieții mele, e ceva care peste câteva săptămâni voi disprețui, pentru simplul fapt că nu am avut grijă de mine. Că aș fi fost gata, din nou, să sacrific totul pentru inimioara mea... Ar trebui ca raționalul să reușească să iasă la suprafață, nu crezi?
Oare cum aș putea într-o singură noapte, mai exact în câteva ore, să golesc totul dintr-un recipient?
Să golesc litrii de sentimente inutile...
Să mă golesc de tine. Să nu mai simt că am nevoie: de tine, de noi, de oricine altcineva înafară de mine.

Dacă m-aș fi destăinuit lupului... cred ca nici măcar fundația zidului nu ar mai fi rămas. Am voie să mă destăinui DOAR MIE.


Drame, drame.... nu-i așa.... citește asta, tu din viitor... și sper ca după episodul ăsta, să te fi lecuit de astfel de ''dragoste''.

Da, dar tu din prezent... știi ce vreau? Ca mâine seară să adorm la el în brațe...

stupid!!!!!

Niciodată! Nu vrei asta. Nu se va întâmpla. 



Cea mai mare prostie? Că ești o proastă! Că nu judeci lucrurile la timp. Cum căcat să te uiți la poze cu Londra, și bla bla, miss it? Păi de ce pulă nu ai fost atentă atunci la ceea ce te înconjura? De ce nu ai profitat atunci? Era lângă tine, era Londra, era totul. ERA! Tocmai, proastă cretină... 

Vreau să mă scap de tine. Vreau să scap de amintirea noastră. Doar vreau. Nu știu dacă este vreun motiv. Vreau să fie așa. Să nu mă aștept de la nimic de la noi, să-mi continui treburile așa cum trebuiau să fie în momentul în care nu știam că urmează să vii acasă. N-o să mă înțelegi, nici eu nu mă înțeleg... de ce aș vrea să scap de tine?
De ce nu? Doar au trecut deja 2-3 luni de când te-a lăsat baltă...
Ai dreptate, însă... mi-e greu să-l las baltă. Mulți o vor face, am realizat asta de curând... Iar cum el nu a făcut-o atunci când eram în situația lui, nu vreau să o fac...
Îți asumi responsabilitatea pentru tot? 
Vreau doar să-i fiu alături, după săptămânile astea în care am scris atâtea despre el... acum cred că vreau să mă eliberez de noi, să nu fiu legată de nimic, independentă.

Doar de tine depinde, știi bine. O poți face. Știu asta. Și am încredere în tine. 
Mulțumesc, și eu știu că pot să o fac. Am să-i fiu alături, dar am să iau lucrurile așa cum vin. 

enjoy the ride

care e concluzia? să îi accepți pe toți... așa cum sunt ei... toți ascundem multe și nu se explicăm faptele... ei, uite că așa cum eu ascund unele lucruri, trebuie sa accept acest lucru din partea altora. da, e normal.. dar, nu trebuie să le spui că știi prea bine că te mint. dacă ar fi așa, nu ne-am mai putea bucura deloc... ne-am petrece viața în nelămurire, neîncredere și altele.

ce e de făcut?
ai aparent încredere în ei... profită de timpul petrecut împreună, și când le e timpul să plece, lasă-i să își ia zborul.
ai dreptate, am să încerc.

The best way to cheer yourself is to try to cheer someone else up

ai avut, însfârșit nevoie de mine... însfârșit am fost eu cea care ți-a spus o vorbă bună, nu doar tu mie... zi-mi ce să fac...? vreau să te ajut. nu vreau în nici un caz să te las să te pierzi... nu vreau să te plafonezi... vreau să te cresc, să vrei să devii mai mult... vreau să vrei... te rog, ajută-mă cu asta... nu vreau nici să te bat la cap... dar cumva trebuie să încerc. știi ce vreau? vreau să știu că îți voi fi vreodată de ajutor așa cum mi-ai fost tu mie. mi-ai schimbat viața.. nu mă simt datoare.. simt doar că vreau să-ți fiu alături...
iar mi-e frică să nu regret cândva prostia mea... prostie în sensul că țin așa mult la anumite persoane care mi-au fost aproape, și-mi observ gesturile stupide târziu... acționez stupid oare și acum? ce va fii anul viitor pe vremea asta? ce va fi?

you make me wanna die...

Me: Ce inseamna daca am vorbit numa despre periperiile noastre, la amicul nostru acasa, si toate cele, cam tot ce am facut, prima noapte etc, am ras cu lacrimi timp de o ora
M:: Apoi inainte sa inchida
M:: zice
M:: noapte buna, ai grija de tine scum.. po
M: Goshh...
Her:: ...rememorarea evenimentelor trecute prin raportarea la trecut , trezind si sentimentele de odinioara?
M: Is complet egoista cand vine vorba de el, culmea e ca nu-mi pare rau de nimic, orice ne-am zice
Me: I think i'm still so fucking in love
Her: obvious , trebuie sa te bucuri de ce-a fost
M: De bucurat ma bucur.. in fine... ma omoara

so? ce mă fac cu tine băiete? așa-i că nu-s singura căreia nu i-a trecut?
am încercat să mă mint... să spun că plac pe altcineva... dar, nu prea a funcționat... sunt curioasă ce urmează...

e normal să fim speriați de ceva de care noi înșine răspundem? nu mai pricep sentimentul pe care-l am.
însă așa se întâmplă, nu? răspundem direct de lucrurile pe care le facem... cu toate că uneori realizăm prea târziu...

instinctul ''matern'' iese la suprafață... te ascult și pur și simplu îmi vine să te iau în brațe... nu pot scăpa de tine... or nu vreau... or i really don't know what to think. aș vrea să treacă timpul cât mai repede să te văd. am să lucrez însă la starea mea mentală. am să încerc să nu mă prinzi nepregătită... ceea ce înseamnă că nu vreau să pic deloc... să se zdrobească nimic în mine dacă nu-mi vei da atenție. voi fi ok..


în altă ordine de idei, sunt conștientă de schimbarea pe care trebuie să o fac, și anume să am o perspectivă de viitor. să încerc mereu să fiu cu un pas înaintea mea cel puțin. în ceea ce urmează, asta am să încerc să fac... probabil nota deplorabilă de la bac mă va face să înțeleg necesitatea unei astfel de decizie/schimbare.

nu am ce să zic. e ok. sunt bine. are prietenă? ce are...? sunt și vreau să fiu bine. parcă mă așteptam, prea mult m-am gândit la el zilele ăstea. e ok... știam, nu? eu oricum vreau să fiu în continuare o persoană demnă de respect, dacă nu pentru el, pentru cineva mai bun ca el... se poate să cunosc o astfel de persoană? ...

little conversation 3 *

• exista cineva în viața ta acum?
• depinde.
• de ce anume?
• de modul în care vedem lucrurile.
• și în ce mod preferi să vezi tu lucrurile?
• prefer să le văd în vis.
• asta ce vrea să zică?
• vrea să zică că aștept mereu seara ca să pot să îl visez.
• ești îndrăgostită de el?
• nu. nu cred, nu de el. sunt complet captivată de inteligența lui, de modul lui de a gândi și de a acoperi lucrurile cu un văl de mister.
• dar? ce vrei să visezi?
• vreau să-l știu lângă mine. țin la el și-l vreau aproape.
• spuneai că îl compari cu fratele tău. de ce? sau în ce privință?
• mă întrebam și eu de ce îi văd atât de asemănători... de fapt, nu ei sunt asemănători, ci sentimentul pe care-l port pentru fiecare în parte se aseamană. ideea e că pe amândoi îi văd mai rar decât aș vrea, amândoi mi-au schimbat viața prin propria prezență și doar prin unele cuvinte care m-au alinat în momente grele sau de cumpănă.
• ce vrei exact de la el?
• este o bună întrebare... pe care mi-am pus-o și eu des. cred că m-aș mulțumi să petrec timp cu el. să îl știu că e teafăr, să-mi dea ocazia să-l ajut, să am grijă de el, dar e un încăpățânat.
• crezi că există vreo șansă să fie ceva cu voi?
• nu știu... mi se pare că atât de puțin depinde de mine această decizie... mă face să mă simt atât de neputincioasă...
• ce simți când îl vezi?
• simt că trebuie să trag cât de mult de timp, să îl am cât mai mult cu putință. cât vine vorba de el sunt atât de egoistă... e un om de viitor.  e un om în care am avut încredere din primul moment. iar prima ocazie când mi-am dat seama, a fost recent, uitându-mă în spate și cutreierând povești de vara trecută... să-mi dau apoi seama că acționam foarte ciudat... era pentru prima dată și cu prima persoană când chiar judecam lucrurile și era prima persoană care doream să știe totul despre mine, să mă cunoască, dar totodată să fiu și eu învăluită într-un mister pentru el... iar cel mai important... nu l-am mințit niciodată... 
• niciodată?
• niciodată.

egoism.. again....

cât e de greșit să vrei să excelezi doar pentru a primi admirația lui? a veșnicului lup singuratic? nu știu cum să o consider, însă mă face să am așteptări mult mai mari de la mine și să vreau să fiu mai bună. să știu că-l pot face mândru de mine, să mă ducă capul și să mă ridic cât mai la înălțime... îmi place la nebunie să petrec timp cu el - acesta fiind foarte scurt, însă cred că mă mulțumesc. ultimele zile mi-am amintit mereu momentul - singurul - în care mi-a dat voie să fiu lângă el.... ba chiar el dându-mi ocazia. îmi amintesc.. sau mi-am creat imaginea unei dorințe ascunse de-a lui de atunci. dar, mi-e atât de ciudă că memoria nu mă ajută. de cele mai multe ori îmi scapă detalii importante... oarecum, aș putea să consider că, cresc repede, și poate de aceea mă critic mereu în momentul prezent față de o atitudine trecută - chiar și dacă a trecut puțin timp. deseori, mi-e ciudă că nu am avut curajul să fac ceva anume...
eu consider că dorința asta continuă de a excela e complet datorată lui. de ce? iată de ce: de fiecare dată când am vreo realizare cât de cât relevantă, m-aș duce la el să mă ia în brațe și să-mi spună ''bravo!''. da, e total copilăresc... eu cred că am căutat tot acest timp un înlocuitor... iar el se apropie cel mai mult de standardele unui om matur și responsabil... dar mai ales capabil să aibă grijă de mine.
sunt prostii... mari prostii... însă îmi doresc să-l știu lângă mine mereu.
cât egoism poate încape într-o persoană?

just about us

primul nostru sărut cred că mi-l voi aminti veșnic. iar senzația, mmm... ea e încă acolo de fiecare când îmi intră în gând. a fost cel mai special sărut, a fost atât de plin de dorință și de plin de el... e aiurea poate pentru oricine citește, ''da, îndrăgostită, e abia la început''. nu, chiar deloc, acest lucru s-a întâmplat în urmă cu câteva luni în urmă, într-o seară frumoasă de iulie. ne descoperisem însfârșit după atâția ani de prietenie, și parcă în acel sărut a fost toată așteptarea de-a lungul anilor. apoi nimic, apoi am fost prieteni în continuare, ne-am culcat împreună, a fost one night stand. de fiecare dată când îmi amintesc aceste cuvinte, zâmbesc din adâncul sufletului. da, one night stand. apoi chiar i-am zis-o... cu toate că o făcusem, nu simțisem nimic în plus, îl iubeam ca prieten... îmi amintesc perfect prima seara, următoarele seri, o grămadă de seri. îmi amintesc privirea lui, veșnic ațintită asupra mea... văd acum de nepricepuți și la început eram amândoi, însă am ajuns să contăm atât de mult unul pentru celălalt... nu ne-am certat de loc... 9 luni de zile. nu o voi numi prima relație... însă el e primul pe multe planuri, iar cel mai important, e primul pe care l-am iubit. totuși, m-a privit în ochi 8 luni mai târziu după acest început (și continuat) minunat, și mi-a spus că ar fi bine să o terminăm.... i-am privit fața îndurerată și văzându-l, mi-am dat seama că plâng. amorțisem... au curs câteva lacrimi, însă, mi-a promis că va rămâne lângă mine, și asta a fost tot. mi-a spus că motivul pentru care ne despărțeam era distanța. îmi spusese că nu mă înșelase, că mă iubește, că a fost o relație reușită și că îi părea rău. eu am crezut tot. în mod normal după chestile de tipul ''l-am crezut'' urmează partea cu ''acum regret''. NU! nu regret. am crezut totul pentru că mi se părea firesc. cel mai special lucru: am avut încredere în el. e singurul din toată lumea în care am avut această încredere, fără să tremur de fiecare dată când îi ieșea o tipă-n cale. and still, nu am făcut nimic în privința asta. nu l-am dat afară din viața mea, țin la el destul de mult, iar în momentele în care-mi amintesc de vara trecută, veșnic mă trezesc zâmbind singură pe stradă, autobus, acasă, școală, oriunde. poza lui este încă pe biroul meu, bluza lui este încă la mine-n pat, parfumul i-l deschid din când în când, închizând ochii și simțindu-i prezența. m-a ajutat atât de mult... vorbim zilnic, iar faptul că nu m-a dat deoparte și că a trecut peste această relație fără să mă doboare pe mine și având grijă de momentele mele în care îmi scăpa ceva ce nu trebuia, în amintirea a ceea ce a fost... asta a fost cel mai bun lucru. deaia acum nu sunt pe jos plângând, deaia nu plâng în fiecare noapte, deaia nu-mi pare rău. vreau ca veșnic să-mi amintesc aceleași detalii ca acum, e o postare doar și doar pentru mine din viitor, și poate într-o zi ne vom aminti amândoi aceste lucruri privind postarea... Rawrr !

p.s. sunt fericită!

ok, sincer  nu știu de ce încep postarea asta... n-am habar despre ce am să scriu. știu doar că voi scrie despre o anumită persoană și despre vasta ei influență asupra mea. este vorba despre faptul că încerc, în momentele, de luciditate, să îl iumesc, să nu par atât de banală pe cât sunt, să îl fac să vadă că nu sunt o copilă... unde mai punem faptul că seara în care am avut posibilitatea de a-l mângâia și de a-l relaxa îmi va rămâne veșnic în minte... până la urmă, datorită lui m-am ridicat în unele momente de banalitate și plafonare completă...
în mod sigur atracția pe care o am față de el e cauzată de vălul de mister cu care a avut meticulozitatea de a se înconjora. drept, poate nu e astfel cum l-am plăsmuit în imaginația mea, însă, a avut inteligența necesară pentru a mă face să cred asta... îmi doresc să mă vadă, dar nu doar pentru el: știu foarte bine că prin intermediul lui pot să înfloresc.

because of you...

when i'm afraid, i have wrong reactions. maybe you are wondering for what i'm afraid. well, i've always been afraid to lose people who i love. so, this is the answer. i felt afraid to realize that you, especially you, will leave in a few days. yea, of course, this can't be a "goodbye" because we will see each other, i'm sure. the thing is that we spent a lot of time together and i will miss that. maybe i become a drama queen, but you asked me to tell you what's wrong... so, this is it.
i almost hated myself in the moment i saw your face when we said to you that we have to leave. maybe i hurt you for the moment and i'm sorry for that...
i have to change a lot of things in my attitude...
so, here it is... i think this is my first post in tottaly english, maybe i had some mistakes... and i don't know yet if i will show you... but, thank you so much for everything... it was one of my best month ever, thank to you. i really think that i can't tell you face to face what you mean for me, so, maybe here is the best place to tell you this.
and finally, if you read this... you must to promise me that you will show this blog to nobody.

p.s. if i will become a better person, that will be because of you.

¡gracias! R.G.N.

aleea iacta est. aka zarurile au fost aruncate.

so... nu am luat o hotărâre, iar prin asta, s-a hotârât singură toată afacerea. de acum, tot ce pot să fac este să răspund de fiecare dată respectuos mă voi duce la PR și Comunicare m-am auzit ieri simulând ideea de acum în colo ăsta va fi răspunsul meu monoton la aceeași întrebare stupidă care mă urmărește de luni de zile, și mă va mai urmări de acum în colo. ideea e bună. am cunoscut lume de acolo. putem presupune că e lume bună. un singur lucru lipsește: vocea mea, și sclipirea din ochi când spuneam eu am să devin paramedic. prin urmare... cum el punea: visele sunt pentru a le avea, nu pentru a le dobândi neapărat. și că toată lumea are vise, însă asta nu înseamnă că le va urma vreodată.

visul meu... sper să nu moară niciodată. iar cândva, peste mult timp, să pot să le spun dragilor... da, fusesem acceptată la o facultate din X, urma să devin paramedic... însă odată cu această împlinire, dispare gândul că voi ați fi existat vreodată.... mi-am asumat riscul, așa că iată-vă. se pare că făcusem alegerea potrivită.

"you made my day"

dacă după această seară îmi mai rămâne vreo dorință, este aceea de a te avea alături cât mai mult timp de acum în colo. știu, ar fi trebuit să învăț până acum că persoanele sunt trecătoare în viața noastră, dar vreau ca tu să treci prin viața mea pe o perioadă lungă de timp. chiar dacă la fel ca acum, adică, interacționăm nu atât de des, dar de fiecare dată tu schimbi ceva în mine, la mine, la comportamentul și gândirea mea. îmi doresc atât de mult să fie totul bine... îți doresc ție tot binele din lume... doresc să ai totul pentru a fi fericit. dar, te vreau și pentru mine uneori. atât de puțin... încep să simt că țin la tine tot mai mult...  și sper ca într-o zi, să mă poți vedea ca o prietenă. cred că acesta ar fi cel mai frumos dar. nu știu dacă e posibil ca tu să faci ceva încât să-mi schimbi această părere, însă sunt aproape sigură că prezența ta o voi prețui mereu. thank you, rival.

you changed my life.

ok, știm cu toții că atunci când ne e greu, foarte ușor renunțăm la visele noastre... și întodeauna am acuzat persoanele care și-au lăsat atât de ușor doborâte visele și ideile. însa, eu sunt cea care o face acum. critica pe care o aduc persoanei mele este foarte foarte drastică, deoarece, mi-am înlăturat ceața din cap, și am vrut să văd adevărul. am vrut să văd care sunt, de fapt, cele două opoziții... am vrut să văd, ce vreau eu, de fapt, să aleg. am vrut, să mă conving că în alegerea pe care o voi lua, voi fi cea mai bună, iar dacă nu, mai bine să nu o fac. recent am decoperit că într-adevăr acest lucru e ceea ce-mi conduce viața - dacă nu sunt sigură situația în care mă voi implica nu-mi va oferi posibilitatea de a fi cea mai bună, mă retrag încet-încet. dar, în cazul în care posibilitatea de a excela se apropie măcar de 50%, mă avât cu coarnele înainte.
acum, ideea e următoarea: e bine știut faptul că fiecare persoană care intră în viața noastră, își are scopul și durata vizitei. ok, în situația în care acum 10 zile am cunoscut o persoană cu care să împărtășesc atât de multe idei încât, ea - persoana - , să reușescă să-mi deschidă într-adevăr ochii, și să mă ajute să văd într-adevăr care sunt prioritățile, și care sunt într-adevăr beneficiile.
probabil dacă mi-ar fi zis, "nu fă aia pentru că e nașpa, sau nu vei reuși", m-aș fi încăpățânat atât de tare, că nu aș mai fi auzit nimic altceva. însă, a pus atât de inteligent problema, și a prezentat totul într-o continuă comparație, și într-o contintinuă exemplificație... la care se adaugă tot ce am dobândit din urma conversației cu el.
scopul lui a fost să îmi demonstreze, cât de mult pot eu să greșesc... în momentele mele de impulsivitate.
durata vizitei, este de încă aproximativ 14 zile... însă pe cât de puțin a rămas în viața mea de toate zilele, a fost o lecție bună, este un prieten, va fi experiență de viață, pe care sunt sigură că o voi povesti de-a lungul anilor multor persoane. iar atunci când voi fi terminat și voi fi cea mai bună, lui îi voi mulțumi.

¡gracias! R.G.N.



ok, sappiamo tutti che, nel momento in cui qualcosa va ottenuto difficilemente, rinunciamo facile ai nostri sogni... io sempre ho accusato le persone che hanno abbandonato i loro sogni e le loro idee. ma, questa volta sono io che lo fa. la critica che io porto alla mia persona è molto grande, perché ho sconfitto la nebbia dalla mia testa, ho visto la verità. ho voluto vedere quali sono, di fatto, le due parti opposte... ho voluto vede, che cosa volevo io scegliere, di fatto. ho voluto convincermi che la scelta che prenderò sarà la migliore, e sennò, meglio non prenderla. recentemente ho scoperto che questa cosa mi guida la vita - il fatto che se non sono sicura che la situazione in cui mi butto non mi offrirà la posibilità di essere la migliore, meglio ritirarsi piano piano. ma, nel caso in qui la probabilità di essere la migliore raggiunge almeno il 50%, mi butto con le corna avanti.
l'idea è questa: è ben saputo il fatto che qualsiasi persona che entra nella nostra vita ha il suo scopo e il periodo della "visita". ok, nell'ipotesi in qui 10 giorni fa ho conosciuto una persona con cui scambiare tantissime idee, in modo che questa persona riesca ad aprirmi gli occhi, e aiutarmi a vedere quali sono de facto le mie priorità, e quali sono i benefici.
probabilmente se mi avesse detto "non prendere quella decisione perché fa schifo e perché non va bene", sarei diventata così testarda da non sentir nient'altro. ma, lui ha mostrato le sue idee in un modo così inteligente, ha presentato tutto in una continua esemplificazione e comparazione, tanto perché io capisca... alla quale si aggiungono tutte le cose che ho acquisito dalle nostre conversazioni.
il suo scopo è stato quello di dimostrarmi quando io possa sbagliarmi... nei miei momenti di impulsività.
il periodo della sua visita, è di ancora 14 giorni... ma anche se è rimasto con me per ancora pochi giorni, è stata una bella lezione di vita, è un bravo amico, sarà esperienza di vità, esperienza che sono sicura che racconterò per tutta la mia vita a tantissime persone, e al momento in cui avrò finito e sarò la migliore, a lui gliene sarò grata.

¡gracias! R.G.N.

pacience...

pentru acel echilibru, dar și pentru armonie... trebuie răbdare... răbdare în orice. răbdare atunci când vrei să-i dai un mesaj, dar știi că nu-ți va răspunde,  răbdare atunci când vrei să renunți la ceva doar pentru a-l vedea,  răbdare  atunci când ești atât de fericită încât vrei să-i spui de 1000 de ori că-l iubești,  răbdare atunci când vrei să reacționezi fără să gândești....  răbdare  atunci când vrei să-i scrii pe skype, și totuși nu vrei să fi cicălitoare,  răbdare  atunci când îl aștepți să fie online,  răbdare atunci când aștepți să-ți zică un cuvânt....  răbdare,  răbdare, răbdare ... inimă nechibruită, învață asta! nu mai tresări de fiecare dată când vine, atunci când îți vorbește, sau atunci când te ia în brațe. acestea reprezintă nimic.
știi foarte bine că nu se referă la o singură persoană... sunt 2-3 de care te atașezi... și abia aștepți să le auzi... termină, ok?

trebuie găsit un echilibru. trebuie făcute niște compromisuri. trebuie să alegem acum pentru a ne fi mai bine de acum în colo. am să ies acum pe ușa aceea, și pe când mă voi întoarce, voi fi altă persoană.
let's do it!